Ștefan cel Mare şi Ioan de Hunedoara au suferit de pe urma unor boli cumplite, care în cele din urmă le-au adus sfârşitul. Şi alţi voievozi medievali s-au înconjurat de medici, pentru a-şi salva vieţile.
Ştefan cel Mare a avut de suferit ani în şir de pe urma unei răni la picor, care i-a adus invaliditate. Rana de glonţ primită în 1462, în timpul asediului Chiliei, l-a chinuit peste patru decenii, iar domnitorul Moldovei avea o suită de medici străini care se ocupau de îngrijirea lui. În ultimele zile din viaţă, starea de sănătate a lui Ştefan cel Mare s-a agravat, iar medicii au hotărât să ardă rana de la picior, deşi şansele ca domnitorul să supravieţuiască erau slabe.
Ştefan cel Mare nu a supravieţuit intervenţiei medicale din 1504. Voievodul a fost bolnav şi de podagră (gută), iar în ultimele luni din viaţă afecţiunea îl împiedica să îşi mai mişte mâinile şi picioarele.
Mai mult, pe Adevarul.
