Râpa Roşie este o rezervație geologică cu o suprafaţă de 10 hectare situată la aproximativ trei kilometri de Sebeş.
Aici, au fost descoperite oase de dinozauri pitici erbivori (Magyarosaurus dacus, Zalmoxes sp.), bucăţi din ţestoasa denumită Kallokibotion bajazidi şi oasele celei mai mari fiinţe care zburat vreodată pe Pământ, pterosaurul denumit de cercetători Hatzegopteryx sp.
Printre ei, în toamna anului 2009, în zona Sebeşului, geologul și paleontologul clujean Mátyás Vremir, de la Societatea Muzeului Ardelean a descoperit cel mai complet schelet de dinozaur carnivor din Europa. Acesta datează de la finele Cretacicului și trăia pe Insula Transilvană. Fantastica fosilă în vârstă de 70 milioane de ani, aparține unei specii noi de theropoda.
› Vezi galeria foto ‹
Cercetările au fost efectuate, ulterior, de o echipă formată din paleontologi de la Universitatea Bucureşti şi cercetători americani de la Universitatea Columbia din New York. Numele de "balaur bondoc" caracterizează și tipul său morfologic.
Potrivit acestora, balaurul bondoc reprezintă o specie înrudită cu velociraptorul, descoperit în CretacicuI MongoIiei, care a trăit în urmă cu aproximativ 80 de milioane de ani.
Rudele cunoscute până acum din familia Velociraptoarelor aveau câte 3 degete pe toate membrele și la cele posterioare numai câte o gheară de atac.
„Pare un amestec hibrid dintre o puică uriașă și un pitbull, cu corp bondoc. Se caracterizează printr-un bust robust, membre posterioare foarte puternice si muscuIoase, membre anterioare graciIe şi muIt alungite, acoperite cu pene.
Printre caracteristici s-ar enumera bazinuI foarte larg, orientat posterior, membrele anterioare bidigitate și membrele posterioare terminate cu câte patru degete funcţionale, dintre care o pereche cu gheare mari, asemănătoare unui pumnal.
CaracteristiciIe anatomice şi morfofuncţionale sugerează o tactică de atac bazată probabiI pe ambuscade. Rudele cunoscute până acum din familia Velociraptoarelor aveau câte 3 degete pe toate membrele și la cele posterioare numai câte o gheară de atac”, susțin cercetătorii de la Societatea Muzeului Ardelean.
BalauruI bondoc de la Sebeş a murit probabil înecat cu ocazia unei viituri musonice, la o vârstă încă tânără, cadavruI lui fiind transportat şi îngropat în mâl, pe câmpia aluvială a râuIui.
Cercetătorii amintiți mai sus au concluzionat că acest specimen este o nouă dovadă a conexiuniIor dintre fauna europeană şi cea asiatic-americană, sugerând un schimb activ de elemente faunistice, dintre care unele, ulterior, au evoluat independent pe Insulele arhipelagului european din Cretacic.
