Tutunul, că plantă, este prezent pe continentul american de circa 8.000 de ani. Iar fumatul exista, într-o altă formă, şi în secolul 10 î.e.n. – dovadă sunt imaginile găsite în temple antice din America Centrală, care înfăţişează oameni ce inhalează fumul unor plante mocnite. Apoi, popoarele au învăţat şi alte feluri de a “consuma” tutunul – în America de Nord a apărut şi a devenit foarte populară pipa, în timp ce în America de Sud oamenii au răsucit frunzele şi au făcut trabucuri.
Desigur, atunci, acest obicei avea cu totul alte conotaţii decât cele pe care le ştim cu toţii. În acele vremuri, fumarul era rezervat liderilor, vracilor, şamanilor, care foloseau plantele pentru a se detaşa, pentru a-şi elibera mintea şi pentru a-şi înlesni, astfel, apropierea de zei.
Este cazul mayaşilor, de exemplu, dar şi al indienilor, care în secolul 10 e.n., respectiv 11 e.n., aveau ritualuri care implicau inhalarea fumului – pe căi diverse, dar în acelaşi scop.
Americanii erau deja obişnuiţi cu tutunul în anul 1800, îl mesecau şi îl fumau, dar nu în cantităţi mari. În 1826 a fost descoperită formă pură de nicotină, iar primele ţigări destinate consumului individual au început să fie vândute în 1865, la iniţiativa lui Washington Duke, proprietarul unei mari culturi din Raleigh, California. Ţigaretele rulate erau în principal vândute soldaţilor participanţi la Războiul Civil.
Continuarea pe Observator.tv.
