A fost profesor timp de 17 ani. În tot acest timp, însă, bărbatul a avut un secret incredibil.
John Corcoran a crescut în New Mexico, SUA, între 1940 și anii 50. Era unul din cei șase copii ai familiei, a absolvit liceul, a mers la universitate și a devenit profesor în anii 1960. Un job pe care l-a păstrat timp de 17 ani.
Doar că în tot acest timp, bărbatul a ținut un secret incredibil.
„Când eram copil, părinții mi-au spus că sunt un învingător și în primii șase ani din viață, am crezut ce mi-au spus părinții. Am vorbit târziu, dar am mers la școală cu mari speranțe să învăț să citesc precum surorile mele. În primii ani, totul a fost bine, pentru că nu erau multe cereri: să stai în linie, să staiu jos, să nu vorbești și să te duci la baie la timp. Apoi, în clasa a doua, se presupunea să învățăm să citim. Dar pentru mine era ca și cum aș deschide un ziar din China să mă uit la el: nu înțelegeam nimic, iar ca și copil de șase, șapte, opt ani, nu știam cum să pun problema.
Îmi amintesc că mă rugam noaptea: „Te rog, Doamne, ajută-mă să pot citi mâine când mă trezesc” și uneori aprindeam lumina și luam o carte, mă uitam să văd dacă s-a produs miracolul. Dar nu s-a produs”, povestește John Corcoran pentru BBC.
Profesorii îi spuneau mereu că este un băiat deștept și i-au acordat mereu șanse. Așa a reușit să treacă din clasa a II, în a III, în a IV, în a V etc.
„În clasa a VIII, am obosit să mă fac de râs pe mine și familia mea. Am decis să fiu cuminte, dacă ești cuminte în liceu poți să își găsești calea în sistem. Așa că am decis să fac orice ca să trec peste acest sistem.
Am vrut să mă fac atletr, aveam abilități, mă pricepeam la matematică, puteam să număr bani și să fac calcule înainte de a merge la școală și am învățat tabla înmulțirii. Aveam și abilități sociale, ieșeam cu colegii, ieșeam cu șeful de promoție, eram un rege, aveam oameni, mai ales fete, care îmi făceau tema.
Puteam să-mi scriu numele și câteva cuvinte pe care mi le aminteam, dar nu puteam scrie o propoziție, eram în liceu și citeam la nivelul clasei a II sau a III. Nu am spus nimănui că nu pot citi.
Când aveam de dat un test mă uitam la altcineva sau dădeam lucrarea altcuiva să răspundă în locul meu, era extrem de ușor. Dar când am mers la colegiu cu o bursă de atlet a fost altă poveste”, a mai povestit profesorul.
Însă și aici a reușit să înșele sistemul. A reușit să copieze, să-i facă pe alții să dea testele în locului său sau a avut servite.
„Așa că am absolvit colegiu și mi s-a oferit un job de profesor. Este cel mai ilogic lucru ppe care vi-l puteți imagina. Am evadat din cușca leului și m-am întors înapoi. Uitându-mă în urmă a fost o nebunie să fac asta. Dar am trecut prin liceu și colegiu fără să fiu prins, așa că a fi profesor era locul ideal să nu fiu prins. Nimeni nu suspectează un profesor că nu știe să citească.
Am învățat lucruri diferite. Eram antrenor, am învățat studii sociale. Am învățat să tastez, puteam tasta 65 de cuvinte pe minut, dar nu știam ce tastez. Nu am scris niciodată pe tablă și nu aveam niciun cuvânt printat în clasa mea. Ne uitam mult la filme și aveam multe discuții.
Îmi amintesc ce frică îmi era, nu puteam lua nici catalogul, îi rugam pe elevi să-și pronunțe numele astfel încât să le aud. Și aveam mereu doi sau trei elevi pe care îi idenficam repede și care puteau citi și scrie cel mai bine în clasă ca să mă ajute. Erau ajutoarele mele. Nu au suspectat nimic, nu suspectezi profesorul”, a mai povestit John Corcoran.
S-a căsătorit și într-o zi i-a spus soției sale adevărul. Ea a fost cea care l-a ajutat în anii în care a fost profesor.
Totul s-a schimbat când a auzit-o pe Barbara Bush vorbind despre alfabetizarea adulților la TV. Atunci a decis să ceară ajutor specializat.
„Am fost încurajat de tuturele meu să-mi spun povestea pentru a-i motiva și pe alții și a promova alfabetizarea. Am refuzat, dar apoi am decis să o fac”, scrie BBC.
