Alina era necăsătorită și ani întregi se luptase cu birocrația să poată adopta un copil de una singură. Într-o zi, directoarea orfelinatului îi vizita pe copii, când a văzut că micuțul Răzvan se uita la o poză.
Era poza Alinei, care avea o pisică în brațe. Când l-a întrebat pe copil, cine este femeia, acesta i-a răspuns visător: „Este mama mea”. Apoi, directoarea a aflat că găsise fotografia afară, în timp ce se juca.
Câteva minute mai tîrziu, doamna Ana se afla în biroul său, când Alina și-a făcut din nou apariția. Avea un dosar gros. Nu renunțase la gândul de a adopta. Atunci, directoarea a înțeles totul. A întrebat-o:
- Și când vreți să vizitați copiii?
- Eu n-o să-i vizitez, dna. Ana. O să adopt primul copil pe care o să-l aduceți, — a zis Alina, uitându-se ferm în ochii directoarei.
Dna Ana era destul de uimită.
- Eu vreau ca totul să fie firesc, — a început să explice emoționată Alina, — doar mamele nu-și aleg copiii… Ele doar nu știu cum aceștia o să se nască… frumoși sau urâți, sănătoși sau bolnavi… Și eu vreau să fiu o mamă adevărată.
- Știți, Alina, este pentru prima dată când întâlnesc un astfel de părinte adoptiv, — a zâmbit dna. Ana. Deja știu a cui mamă o să deveniți. Îl cheamă Răzvan. Are 5 ani. Mama lui biologică a renunțat la el încă din maternitate. Pot să-l aduc acum, dacă sunteți pregătită.
- Da, sunt pregătită, vreau să-l văd pe fiul meu.
Directoarea a plecat și, după puțin timp, s-a întors cu un băiețel de mână.
- Răzvan, — a început dna Ana, fă cunoștință cu…
- Mama! — a exclamat Răzvan și s-a repezit în brațele Alinei. — Mămica mea!
Alina îl mângâia pe părul ciufulit și șoptea:
- Fiul meu, băiețelul meu… sunt cu tine…
Ea a ridicat ochii către directoare și a întrebat-o:
- Când pot să-l iau acasă?”, scrie perfectmedia.
Ce a urmat este lesne de înțeles. Cei doi chiar erau meniți să se întâlnească și doamna Ana doar a făcut acest lucru posibil.
