Povestea lui A68, uriașul iceberg care era să eșueze în Georgia de Sud. A generat un trilion de tone de apă dulce în ocean și efecte încă necunoscute asupra mediului

La momentul când s-a rupt din Antarctica, în 2017, suprafața sa era de 6.000 de kilometri pătrați.

În 2021, a dispărut.

Astfel, o mie de miliarde de tone de gheață s-au contopit cu apele oceanului.

În perioada de apogeu a topirii sale, A68 "inunda" oceanul cu peste 1,5 miliarde de tone de apă dulce în fiecare zi.

Asta înseamnă, aproximativ, întreaga cantitate de apă utilizată zilnic de toți cetățenii din Marea Britanie, multiplicată cu 150.

În prezent, cercetătorii încearcă să determine impactul pe care A68 l-a provocat mediului.

‹ ›

A68 a evitat la limită să eșueze în Georgia de Sud

O echipă de la Universitatea Leeds a analizat datele din satelit, pentru a calcula modificarea dimensiunilor colosului de gheață în periplul acestuia din nordul Continentului Alb către apele Atlanticului de Sud.

Astfel, cercetătorii au fost în măsură să evalueze ratele de topire diferite pe parcursul existenței de trei ani și jumătate a acestui "megaberg".

Una dintre perioadele cheie a fost către final, când A68 se apropia de zonele mai calde ale Teritoriului Britanic de peste mări din Georgia de Sud.

Pentru o vreme, au existat temeri că A68 ar putea să eșueze în zonele puțin adânci, blocând rutele de hrană a milioane de pinguini, foci și balene.

Dezastrul a fost însă evitat la limită, după ce chila sa de gheață a rămas deasupra platoului oceanic, iar colosul a continuată să plutească.

Partea invizibilă a icebergului măsura, la momentul respectiv, 141 de metri, în medie, iar adâncimea apei era 150 de metri.

Cercetătorii încearcă să afle impactul topirii lui A68 asupra oceanului planetar

Până în aprilie 2021, A68 s-a spart în numeroase fragmente mici care nu au putut fi urmărite.

Impactul asupra ecosistemului va fi, se pare, mult mai îndelungat decât existența sa efemeră.

În prezent, este acceptată ideea că icebergurile planare sau cu vârf plat produc efecte considerabile, oriunde s-ar deplasa.

Aportul lor de apă dulce provoacă modificarea curenților locali.

Iar fierul, alte minerale și chiar materiile organice colectate de-a lungul existenței lor și aruncate în cele din urmă în ocean afectează  viețuitoarele.

Organizația British Antarctic Survey a reușit să plaseze planoare robotizate în vecinătatea lui A68, pentru a monitoriza situația înainte ca masa de gheață să dispară complet.

Datele preluate, deși nu au fost încă analizate complet, dezvăluie câteva caracteristici interesante, arată profesorul Geraint Tarling, specialist în oceanografie biologică.

"Credem că există semnale foarte puternice cu privire la schimbarea florei speciilor de fitoplancton din jurul A68 și, de asemenea, cu privire la depunerea efectivă de materii în părțile mai adânci ale oceanului" a spus el pentru BBC News.