Imaginați-vă puțin viața unui sportiv. Ea nu înseamnă doar călătorii, medalii, cecuri cu multe zerouri, milioane de suporteri, ropote de aplauze. În cea mai mare parte, ea presupune rigurozitate, disciplină. Sportul de performanţă îl obligă să renunţe la copilărie, la micile și marile plăceri, la timpul petrecut cu prietenii și chiar cu familia, de fapt, la o viață normală. Cariera sportivului e un fel de armată continua, antrenamente zi de zi și de câteva ori pe zi. Iar nerespectarea unor reguli poate produce o catastrofă. Așa că, sportivul se sacrifică mult, suportă dureri mari şi trăieşte într-o stare de tensiune sau chiar teamă. O permanentă teamă de accidentări care într-o clipă pot arunca tot efortul şi toate îndurările pe apa sâmbetei.
În 2003, jucătorul de tenis Andy Roddick câștigă un titlu de grand slam, devine nr.1 mondial și se menține pe această poziție mai bine de un an, iar în 2004 doboară recordul pentru cel mai bun serviciu din lume. Mingea lui a atins atunci 249 km pe oră și pur și simplu s-a înfipt în nisipul terenului de la ROLAND GAROS. Iar în 2009 a jucat finala cu cele mai multe game-uri din istorie, 77. Durata meciului s-a întins atuci pe mai bine de 4 ore, numai decisivul a durat 95 de minute şi a fost cel mai lung din istorie. Puțini însă știu că înainte de toate aceste reușite, americanul era cât pe ce să se retragă din tenis din cauza unei accidentări. Și mai puțini știu că Andy Rodick și-a revenit spectaculos şi a ajuns la asemenea performanţe cu ajutorul unui italian și a unei românce. Este vorba despre Robert Donatelli și Georgiana Ghibu. Ei dețin în Las Vegas o clinică de recuperare devenită celebră printre celebrități.
“Andy Rodick avea o problema cu umarul si se punea problema sa se opreasca pt ca nu mai putea. L-am preluat noi si 10 ani de zile nu a avut niciun fel de problema” ne povestesc cei doi. Și asta pentru că Robert și Georgiana sunt cei mai buni dintre cei mai buni. Ei găsesc soluții acolo unde alți medici fie pun mâna pe bisturiu fie, pur și simplu, dau din umeri. Tot mapamondul cunoaște că Donatelli e fizioterapeutul nr.1. E profesor, doctor, cercatător. A publicat 13 cărți, ține conferințe peste tot în lume şi specilişti de renume îi caută sfatul. Dar e timpul să aflăm, că el împarte podiumul cu o olteancă, gorjeancă mai exact. Până să ajungă atât de mare, această fată micuță de statură a învățat și a muncit, a muncit și a învățat mult, fără răgaz, într-un ritm infernal, dar cu o ambiţie mare şi cu dăruire nebună.
Spre Statele Unite nu a plecat pentru că ar fi crezut că e tărâmul tuturor posibilităților. Nu a urmărit visul american şi nici nu era fascinata de poveștile de peste ocean. De fapt, nici nu știa engleza. Pur și simplu, într-o seară, o colega din cămin a completat formularele la loteria vizelor pentru o gașcă mai mare de fete. Aşa, la noroc. Georgiana a aflat despre această ispravă abia când s-a trezit cu plicul câștigător. Și, pentru că-i convinsă că în viață nu e nimic întâmplător, a acceptat provocarea. Așa a ajuns Georgiana în Georgia, statul Georgia. Primul lucru care a impresionat-o pe fata noastră micuță a fost imensitatea: “Aeroportul mi s-a parut ca un oraș. Nu știam mare lucru despre America și m-a surprins faptul că totul este mare: oamenii sunt mari, copacii vegetatța, totul e impresionant, strazile foarte mari”
Nimic însă n-a copleșit-o. A adus cu ea o geantă mică şi o dorinţă mare de a reuşit. A urmat din nou o periodă de muncă şi, totodată, şcoală. Dar nu s-a plâns că ar fi fost prea mult sau prea greu. La început, pentru că americanii nu joacă handball, s-a angajat ca profesor de gimnastică. “Am incercat să le explic că nu vorbesc engleza și nu știam dacă pot să predau gimnastica la nivelul lor. Ei, spre surprinderea mea, mi-au spus să nu mai spun nimic care să mă tragă in jos și m-au angajat imadiat”.
Ar fi putut, desigur, să se complacă în această meserie, mai ales că avea rezultate foarte bune, era extrem de aprecită și sălile de sport se băteau pentru ea. Georgiana, însă, simțea că are altă vocaţie. Voia să ajute oamenii să-și recupereze sănătatea. Doar că echivalarea studiilor de fizio-terapie n-a fost un proces la fel de ușor. În România, această facultate de abia se înființase așa că școala noastră n-avea tradiție. Multe materii din programa lor lipseau cu desăvârşire la noi în ţară.
Georgiana a devenit prima româncă cu licență americană în fizio-terapie. Şi din acel moment se consideră un om fericit. Crede foarte mult în menirea pe care trebuie să o descoperim ca să nu trăim o viață paralelă cu cea care ne-a fost hărăzită. E sigură că Dumnezeu ne-a înzestrat pe toți cu talanți pe care suntem obligați să-i înmulțim. Aşa că pentru ea nu există împlinire mai mare decât să trăiești din propria pasiune. Iar pasiunea ei pentru recuperare e irecuperabilă. O egalează doar pe cea a partenerului său, Robert Donatelli. “Ea a caștigat la loterie, mulți au câștigat, dar nu au luptat să fie cei mai buni in domeniul lor, erau fericiți cu atât. Georgiana nu s-a mulțumit cu atât, ea a vrut să fie cea mai bună la ce este bună!”
Și asta în ciuda faptului că în comunism nu erai încurajat să fii cel mai bun în ceva, nu se punea preț pe performanță individuală. Poate doar în sport. O lume de care Georgiana nu s-a despărţit niciodată, dimpotrivă. Studiile și experiența acumulate în sportul românesc i-au creat un avantaj în fizio-terapie. Ei i se datorează faptul că cele mai multe vedete care le-au trecut și le trec pragul sunt sportivi. Pentru că, pe lângă recuperare, cei doi concep tehnici noi de antrenament. Iar inovaţiile lor se regăsesc în câteva brevete. Mai mult, tot aici se testează cele mai noi aparate. În ziua în care noi am ajuns la clinica din Vegas, unul dintre ele era ocupat de Ronald Gavril, pugilistul român, multiplu campion național, care în ţară ajunsese să lupte cu umbra lui. E un fel al lui de a spune că în România nu mai avea nici rival, nici antrenor pe măsura capacităților sale.
A trecut oceanul pentru un singur lucru: titlul mondial. A încercat deja să obţină centura dorită, dar a pierdut-o, la puncte, într-o luptă deloc cinstită, crede Ronald. Adversarul său a fost găsit dopat înaintea unui alt meci, însă când a boxat cu românu nostrul, nu i s-a făcut testul antidopping. Dar Ronald Gavril știe că lumea poate fi nedreaptă, iar competiția de aici e cea mai crâncenă. Așa că scrâşneşte din dinţi şi merge înainte. Mai ales că are și el un as în mânecă. Mai sunt în clinică echipamente și chiar încăperi speciale dotate cu tot felul de invenţii pe care nu e bine să le arătăm pentru că fac parte din secretul unui antrenament gândit special pentru sportivii care țintesc aurul, cel mai înalt podium, cel mai râvnit titlu. Jimmy Connors, John McEnroe, Mansour Bahrami, Yannick Noah sunt doar caţiva dintre sportivii care au lucrat cu Georgiana şi Robert. Şi asta doar din lumea tenisului.
Lupta cu efectele vârstei e cea mai dificilă. Cariera sportivului e prinsă între nişte ani, perioadă în care trăieşte doar în prezent. Timpul lui e mereu acum. Astăzi trebuie să atingă forma maxima. Şi în acest sens, Robert şi Georgiana i-au ajutat nu doar pe americani, ci mai ales pe români. Aşa că celor doi li se datoreaza o părticică din succesul câtorva sportivi de-ai noştri, deşi ei nu şi-l arogă niciodată. Sunt bucuroşi că au putut să-i sprijine când le-a fost mai greu. “O avem aici pe Catalina Ponor, românca noastră superbă, care e una dintre cele mai bune gimnaste pe care România le-a avut, cu siguranță” ne spune Georgiana.
Tot aici îl putem întâlni frecvent şi pe Ciprian Arcalean, supranumit şi spartanul. Om de bază al faimoaselor trupe S.W.A.T. În Vegas, românul participă la intervenţii împotriva traficanţilor de droguri, proxeneţilor, mafioţilor sau chiar atacatorilor care iau ostatici. E tragător de elita în Statele Unite pentru că niciodată nu greşeşte ținta, iar gloanţele lui nu ratează niciun infractor. Privirea lui trebuie să fie concentrată tot timpul, muşchii, mai mereu încordaţi şi tot corpul trebuie să-i funcţioneze ca un mecanism bine uns. Ei, tocmai de acest lucru e responsabilă Georgiana. Iar de la pacienți desprinși, parcă, din filme de acţiune trecem la cei care sunt protagonişti de show-uri adevărate, marca Las Vegas
Cirque de Soleil e cea mai mare companie artistică din lume. „O” e considerat cel mai bun spectacol din istoria acestui circ. Iar Danuţ Coşeru, pacient și un bun prieten al Georgianei, este chiar căpitanul echipei care execută unul dintre cele mai aşteptate, dar și cele mai periculoase numere ale acestui show. Românul e acolo sus, aroape de tavanul sălii, peste hău, printre cei care fac salturi mortale dintr-o barcă metalică ce se leagănă continuu.Trebuie să zboare spre brațele coechipierului, obligat să-l prindă şi să-l aducă înapoi pe barcă în siguranţă, iar săritura finală e în apă. Aşa că Dănuţ are şi brevet de scafandru.
Şi dacă tot suntem în Vegas şi tot suntem la capitolul show-uri, aşa în treacăt, Georgiana ne povesteşte şi despre câţiva cântăreţi care s-au lăsat fără ezitare în mâinile româncei. Printre ei: “Carlos Santana și sigur că am fost la spectacolul lui și chiar mi-a cântat. Sunt momente speciale”. Le redă puterea de a merge mai departe şi celor care lucrează în staff-ul vedetelor. Oameni care la capătul unor turnee istovitoare ajung în clinica Georgianei. Aici l-am întâlnit, de exemplu, şi pe managerul lui Tony Brexton. Într-un final, vindecând atâtea vedete, a ajuns ea însăşi una dintre ele. Să nu credeţi, totuşi, că acestă clinică e destinată doar celor cu stea în frunte sau că preţurile practicate aici iau piele de pe om. Dimpotrivă. Italianul şi românca noastră au creat un loc accesibil tuturor în care oricine e bine venit. Iar ea, Georgiana, e unică şi specială pentru fiecare dintre pacienţi.
Echipa noastră poate să confirme! Într-o singură şedinţă Georgiana şi Robert ne-au făcut bine pe toţi, deşi durerile de spate ne şicanau pe fiecare de multă vreme. De fapt, aici nu auzi niciodată cuvântul irecuperabil. Din momentul în care un omintră pe ușa clinicii, românca noastră e convinsă că-l poate vindeca. Și pacienții vin la ea cu aceeași convingere. Fără acest sentiment, nu există tratament. Ba chiar, spune Georgiana, încrederea pacientului în vindecare face mai mult decât toate diplomele și toată tehnologia din dotare. Pacienții noștri sunt prietenii noștri. Acesta este secretul lui Robert și al Georgianei. De fapt, unul dintre ele. Celălalt e legat de România, pentru că acolo se încarcă de energie, amândoi.
Câteva trucuri ale vindecarii fără durere Georgiana le-a învățat inclusiv de la batranii din satul ei natal din Gorj. La acești oameni și în aceste locuri se întoarce iar și iar, de câteva ori pe an. “imi place realmente tot ce e in jurul meu. Ma trezesc in fiecare dimineata si imi beau cafeau cu zgomotele naturii, cu raul care este practic in spatele casei, pasarile copacii, greierii, cocosul, cainii care latra la 5 dimineata, lucruri care nu stiu dc le-am apreciat dintotdeauna. probabil, aici e singurul loc in care ma regasesc cu adevarat, si care, sigur, imi lipseste acolo.”
O vreme a suferit chiar mult prea mult de acest dor. A reușit să transforme acest dor într-o energie vindecătoare cu ajutorul unui pacient de al ei, celebrul Ravi Zacharias. Filosoful american a devenit apoi nu doar prieten, ci și parte din familie, botezându-l pe Roby, băiatul Gergianei. Apoi a venit pe lume şi Briana. Ambii copii, fiind pe jumătate români, vin în ţară aproape la fel de des ca şi mama lor. Iar România li se pare mult mai frumoasă decât America. Când Georgiana îi vede pe cei doi cățărându-se în cireșul din curte, își încarcă bateriile pentru multă vreme. În acest pom s-a cățărat și ea când era mică-mică. Își amintește că nu i-a fost niciodată teamă că ar putea să cadă. Curajul a însoțit-o mereu pe micuța româncă. Datorită lui a ajuns așa de mare. Iar forța de a înfrunta orice și pofta pentru a descoperiri orizonturi noi i se trag, probabil, de la acest tablou pe care l-a regăsit de curând în casa părintească. În copilărie își imagina că ea este fetița din peisaj, iar îngerul din ramă e chiar protectorul ei.
Un alt crez de-al Georgianei este că România i-a dat tot ce a avut ea mai bun, așa că a venit timpul să-i întoarcă darul. Ani la rând a ținut cursuri de perfecționare pentru terapeuți, iar acum visează să-și deschidă o clinică și în țară. Pentru că ce poate fi mai frumos decât să fii tu însuți înger pentru alții, mai ales când alții sunt de fapt ai tăi?!
