În topurile internaționale, România ocupă rareori locul I, și când se întâmplă nu e întotdeauna de bine, cum ar fi, de exemplu, analfabetismul funcțional. La el suntem fruntași în Europa.
Aproape jumătate dintre elevei, deși știu să citească, nu înțeleg nimic. Și vorbim despre tineri care vor trebui să hrănească țara sau chiar să o conducă. Îngrijorează pe cineva? Nu prea.
La început de mandat, președintele României, profesorul Klaus Iohannis, se lăuda printre altele că va avea el grijă să miște lucrurile în educație. N-a avut. Haosul continuă - suntem probabil singura țară de pe pământ cu șase miniștri ai învățământului într-un singur an și cu zeci de modificări de curriculă în două decenii.
Întrebarea este: dacă tot nu ne pricepem, nu ar mai bine să aruncăm un ochi pe la străini și să copiem de la ei?
Iată care este atmosfera în școlile din Suedia, acolo unde elevii au de două ori pe săptămână ocazia să spună ce nu le convine la profesorii lor.
Să ne uităm puțin la noi. După 1989, Legea Educației a fost schimbată de nu mai puțin de 61 de ori, de către 23 de miniștri. Șase dintre ei au fost doar în 2012. Și-a pus cineva problema dacă nu cumva lipsa aceasta de predictibilitate a făcut atâția analfabeți?
Probleme există și în sistemul de învățământ din Suedia, doar că nu sunt băgate sub preș, nu sunt determinate de interese obscure sau, cum spunea președintele României, Klaus Iohannis, nu sunt un elefant într-o încăpere. În discursul de început de mandat, profesorul Klaus Iohannis ne promitea România lucrului bine făcut și spunea așa:
Dacă ar trebui să o definim simplu, Alina Balatchi, este ceea ce vechile familii numeau guvernantă, iar cele moderne tutore - un soi de educator privat. Doar că pe Alina nu o poți defini simplu. În primul rând pentru că e un profesionist excepțional. Iar în al doilea rând pentru că ei îi sunt dați pe mână urmașii celor mai de seamă oameni ai planetei. Asta, cu toate că, pe alocuri, obârșia nu o prea ajută.
