Era duminica, 24 noiembrie, pe la orelele prânzului când Ion Holban a ajuns acolo și a văzut, printre primii, dezastrul:„Pe nava nici acum nu pot să vorbesc, ce oribil era acolo. Era un fel de iad pe pământ. Se vedeau animale care erau ieșite pe jumătate, animale înecate în apă, un miros că simțeai de pe la 500 de metri cum te apropiai cu șalupă de navă deja simțeai mirosul asta al morții”. Pe navă încă mai erau oi care trăiau și mult prea puțini salvatori care ar fi putut face ceva pentru ele. În scurt timp s-a lăsat întunericul. Iar autoritățile din port, care coordonau operațiunea, au decis, relaxate, să se retragă. După 4 zile bilanțul arata așa: 14.420 de oi moarte, 180 salvate. Și o știre care făcea înconjurul planetei punând încă o data Romania pe harta țărilor care au făcut din exportul de animale un bussines sângeros.
Se împlinesc 8 zile de la dezastrul din portul Midia și Ion Holban tocmai a sosit la București, și se îndreptă acum spre Ministerul Agriculturii. Urmează să sosească, speră el, sute de protestatori cărora le pasă de animale dar și de oameni. Pentru că ce s-a întâmplat în portul Midia nu e doar un incident izolat, o latură ascunsă a exportului de animale din țara noastră. Este o practică veche și un lucru despre care activiștii au avertizat în nenumărate rânduri autoritățile. Dar abia acum, când totul s-a întâmplat chiar la ușa noastră, am înțeles că nu sunt doar povești. S-au adunat și activiști dar și crescători de animale, îngrijorați că afacerile lor s-ar putea închide dacă, într-adevăr, aceste vapoare ale morții se vor opri iar exportul de animale vii se va interzice în România.
A trebuit să se întâmple acesta tragedie ca, în sfârșit, ANSVSA să facă ceea ce trebuia să facă demult: să verifice vasele folosite pentru transport și condițiile în care animalele vor traversa zile și nopți, pe mare, până la destinație. Gabriel Păun e unul dintre cei mai cunoscuți și mai activi militanți pentru drepturile animalelor. A luat la rând toate țările arabe că să vadă în ce condiții ajung acolo animalele noastre și să strângă, astfel, dovezi despre ororile petrecute la mii de kilometri depărtare. Businessul e controlat de cetățeni din Siria, Liban, Irak și alte țări din Orientul Mijlociu, ne previne cineva. E o piață peste care au devenit stăpâni, pentru că au resurse financiare mari și legături puternice la noi și peste hotare.
Cu ajutorul unui angajat, reușim să trecem de control și intrăm în cala unui cargou, că să vedem în ce condiții vor călători animalele. Afară sunt 30 de grade, înăuntru e cuptor. Peste câteva ore, aici vor fi înghesuite mii de oi și de vite crescute în România, care urmează să traverseze, trei mări, în șapte zile. Ne arătam îngrijorați de condiții, însă angajatul navei ne asigura că nu avem de ce. Recunoaște în schimb că nu toate animalele vor supraviețui călătoriei. Din cauza stresului, a căldurii și a nervozității care degenerează uneori în agresivitate, zeci de vite și sute de oi vor muri pe drum. Iar cadavrele, ne spune marinarul, vor fi aruncate peste bord. La fel și unele animale vii, care se vor îmbolnăvi în cala vaporului și nu vor putea fi tratate. În 2015, exact asta au pățit 13 mii de oi romanești, în drumul lor spre Iordania. Au murit pe un vapor, la o temperatura de peste 40 de grade Celsius, încercând să ajungă la un strop de apa. Fermierul care a vândut oile e și astăzi marcat de de tragicul incident. Vaporul cu pricina, ne spune un alt fermier, nici n-a mai acostat vreodată în portul iordanian. Nu i-au dat voie autoritățile care se temeau de o epidemie. Așa că animalele au fost aruncate în mare, unele cadavre ajungând pe plaja faimoasei stațiuni egiptene Sharm El Șeik.
Presa locală a scris mult despre incident și din nou ne-am făcut de rușine. Însăși sora Regelui Abdullah al Iordaniei a fost puternic afectată de moartea miilor de oi. Țara ei importă anual 1 milion de berbeci din Romania, și, sugerează prințesă Alia, poate ar trebui să fim un pic mai responsabili. Văzând atâtea incidente, atâta iresponsabilitate și atâta lipsă de umanitate, sora regelui Iordaniei a înființat o fundație și, de 9 ani, militează pentru bunăstarea animalelor, schimbarea legislației privind metodele de sacrificare și limitarea transportului de animale vii. O misiune grea chiar și pentru o prințesă, pentru că în tabăra importatorilor iordanieni se afla, că și la noi, oameni fară scrupule și cu interese financiare uriașe. Interesul pentru bani face ca, și la noi în țară, exportul de animale vii să fie un bussines făcut cu sânge rece, sub protecția vădită a instituțiilor statului.
Deși există o legislație europeană privind bunăstarea animalelor care ar trebui respectată, nu s-a întâmplat nimic nici în 2014, nici în 2016, atunci când echipa În premiera a dezvăluit abuzurile înfiorătoare la care erau supuse animalele noastre trimise la export. Iar acum, în 2019, suntem fix în același loc, din Portul Midia, și fix în aceeași situație. De ani de zile se întâmplă asta, spune Gabriel Păun. Nave lipsite de condiții minime pentru a transporta animale, sunt totuși încărcate și pleacă spre destinații din diferite țări arabe, fară că nimeni să le controleze. Deși, tot ce se întâmplă în Portul Midia, pare foarte bine controlat, dar nu de autorități. „Nimeni nu știe ce se încarcă. Poate să încarce ăla cât vrea. Ei pot avea pe factură un preț și la căpitan la vapor geantă. Nimeni nu verifică unde e geanta sau daca e geanta. Cu siguranță geanta aia circulă. Marfa la negru trebuie plătită cu ceva” ne spune Victor. Și o să-i protejam identitatea pentru că adevărul pe care a ales să îl spună i-ar putea pune viață în pericol. El e unul dintre producătorii români care atunci când a înțeles cum funcționează lucrurile în portul Midia și ce trebuie să faci daca vrei să faci export, a decis că animalele lui nu vor ajunge niciodată aici. N-ar putea să trăiască și să își vadă apoi liniștit de afaceri daca ar ști că vitele și oile crescute de el își vor găsi sfârșitul în acest fel.
A privit îngrozit imaginile din port, mai ales că el știa prea bine că ceea ce s-a întâmplat nu e un caz izolat și nici un accident regretabil. E rezultatul unor ani de ignoranță din partea din statului roman care nu a putut, nu a știut sau nu a vrut să controleze mafia exportului de animale vii, în care aproape totul funcționează la negru. Iar acum fenomenul a scapăt complet de sub control, ne spune Victor.
Afacerile cu animale vii aduc profituri de milioane de euro anual peste tot în lume. Inclusiv în România, unde fenomenul pare să fie scapăt de sub control. Companii înființate de cetățeni arabi, care fac tranzacții de milioane de euro, dar care nu plătesc taxe și impozite la stat, fug cu profiturile sau spală bani. O spune, sub protecția anonimatului, un fost comisar șef al gărzii financiare. Dintr-o analiză a datelor publicate de Ministerul de Finanțe reiese că mare parte dintre firmele care fac comerț cu animale înregistrează an de an cifre de afaceri de milioane de euro, dar au pierderi sau profituri mici. Coincidență sau nu, spune fostul comisar șef, cele mai multe dintre aceste firme sunt controlate de cetățeni străini din Orientul Mijlociu, care au reușit să acapareze piața. Sunt puțini cei care au curajul să vorbească despre asta. Iar aici nu e vorba doar despre afaceriști arabi care au ajuns să facă legea la noi în țară, ci și despre crescătorii români care, de dragul unui profit ușor, prefera să-și vândă marfa la negru, chiar în state din Uniunea Europeană.
Probabil că printre protestării de la Ministerul Agriculturii s-au aflat și astfel de crescători. Evident, de partea opusa activiștilor. Exportul de animale vii trebuie să continue, spun ei. Pentru că altfel, mor afacerile lor și moare o industrie profitabilă pentru aceasta țară. E la mijloc un complot, spun alții. Cum să interzici exportul de animale vii când prețul pur și simplu a explodat? Pare, deci, o afacere din care are de câștigat toată lumea, și crescătorul român, și statul român. Dar sunt economiști care susțin contrariul statul ar avea chiar mai mult de câștigat dacă aceste animale ar rămâne aici și am putea vinde produsele finite: mezeluri, organe sau carne. Dar asta ar însemnă că toată activitatea să se mute în abatoarele noastre. Imposibil spun autoritățiile, noi nu avem destule abatoare. „Sunt niște mituri că nu avem destule abatoare în Romania, ei bine sunt destule abatoare în România dar unele s-au închis altele stau nefolosite pentru că aceasta industrie a exportului cu animale vii a pus pe butuci foarte multe alte sectoare” ne mărturisește Victor.
Oamenii din industrie cred că statul știe foarte bine aceste lucruri. Doar că se preface că nu le vede pentru că asta ar însemnă un control mult mai mare asupra întregii industrii a cărnii. Ori, la noi, mari sunt doar interesele de a ascunde ilegalități și bani negri. Și e evident că cineva își dorește ca exportul de animale vii să funcționeze în continuare, că și până acum. Deși, o arată chiar datele statistice, exportul de animale vii e o bucata atât de mică încât în niciun caz nu ar duce la distrugerea zootehniei românești. În jur de 75% din totalul de animale din România nu ajung niciodată pe vase, ci rămân pentru consumul intern sau pentru exportul de carne refrigerată sau congelată. Specialiștii spun că nici dacă ar fi mai mare acest procent, tot nu ar dăuna foarte grav economiei în general și zootehniei în mod special. S-a mai întâmplat și în alte țări.
Acum doi ani, Australia a fost zguduită de un scandal imens, după ce jurnaliștii de investigație au publicat imagini terifiante, care surprindeau chinul prin care treceau animalele lor exportate în Orientul Mijlociu și modul barbar în care erau sacrificate, odată ajunse la destinație. Lyn White este cea care a dezvăluit totul. „Am văzut animale care au fost orbite, am văzut animale înjunghiate în gât pentru a le destabiliza prin pierderea sângelui. Am văzut animale ale căror tendoane de la picioare au fost tăiate pentru a le dobora și a le tăia gâturile. Este greșit, riscant atât pentru oameni cât și pentru animale” a dezvăluit jurnalista. Lyn a fost polițistă timp de 20 de ani și așa a căpătat experinta folosita ulterior în investigații. Povestește că una dintre cele mai cutremurătoare imagini care i-au rămas în minte este cea a unui taur din România, ucis fară asomare, ca în Evul Mediu, de un irodanian care nu avea nici pregătirea și nici infrastructura necesare. Imediat după difuzarea anchetei, autoritățile australiene au luat măsuri, impunând exportatorilor să se asigure că animalele care pleacă de pe continent vor fi sacrificate la destinație doar în abatoare speciale și cu asomare.
O măsură care, spune Lyn, vă avea în timp efecte asupra României. „O mare îngrijorare pentru mine este faptul că din cauză că exporturile din Australia sunt supuse unui control strict, asta înseamnă că operatorii se vor orienta către alți provideri. Vor fi din ce în ce mai multe animale din România care se vor duce în Orientul Mijlociu în locurile în care animalele din Australia nu mai sunt permise la sacrificare”.
Și exact asta s-a întâmplat. România ocupă la acest moment locul întâi, în Uniunea Europeana, privind exportul de animale vii, și al doilea la nivel mondial. În ciuda protestelor care au avut loc în țară, în ultimii 3 ani, acest export a crescut cu 62.5 la sută. Alte două țări importante ne bat acum la ușă, China și Japonia. Iar specialiștii apreciază că în următorii 3 ani Romania va deveni un important jucător pe piață lor. Dar, spune Gabriel Păun, de-a dreptul îngrijorător este faptul că în portul de la Marea Neagra au început deja să sosească vase imense din Nordul Africii, pregătite să încarce animale vii românești. În prezent se lucrează la un proiect de lege care ar putea pune capăt acestor orori. Organizațiile care luptă pentru drepturile animalelor cer în mod expres că oile și vitele să nu mai plece vii la export. Ca abatorizarea să se facă la noi în țară. S-ar evita astfel și multe tragedii, dar ar apărea și noi locuri de muncă. În jur de 6.000, după estimarea organizațiilor.
Între timp, în Portul Midia, activiștii avertizează de pericolul biologic. Multe dintre oi au stat foarte mult în apa marii și au intrat în putrefacție. Testele făcute în jurul navei au scos deja în evidență o modificare a valorilor normale. Din cele aproape 15 mii de oi care au fost pe nava Queen Hin, doar 50 au reușit să supraviețuiască. Autoritățile au promis că ele nu vor fi sacrificate niciodată. Dar, în ciuda insistențelor activiștilor, nimeni nu le-a văzut până acum. Incidentul din 24 noiembrie, din portul Midia, rămâne totuși un mister cu foarte multe întrebări fară răspuns: cate oi au fost până la urmă pe vas, care e motivul real pentru care acesta s-a răsturnat, și cât de multe astfel de tragedii trebuie să se mai întâmple că să înțelegem că depinde de noi să oprim un măcel inutil?
