Vădim lipsă de respect faţă de viaţă şi de opţiunile fiecăruia în cazul unui fenomen care ia amploare în România. Tot mai multe femei nasc acasă.
Mamele îşi asumă singure acest risc pentru că sistemul medical le tratează cu dispreţ. Nu aşa se naşte în secolul 21, le spun doctorii.
Se naşte astfel o nouă generaţie de mame. Puternice, independente, informate, care au curajul să decidă ele cum îşi aduc pe lume puiul de om.
Şi totuşi, în Occident, naşterea la domiciliu este o practică răspândită şi încurajată, iar femeile sunt asistate prin lege de medic şi o moaşă.
"Era o nebunie. Nu mai aveau cearceafuri, nu mai aveau perne. Şi mi se spune, dar mai potoleşte-te doamnă. M-aş fi potolit cu plăcere, dar nu puteam. Apoi am văzut ce înseamnă să naşti liber. A fost ceva ce nimeni nu are dreptul să răpească unei femei care a trecut prin câteva ore de chin" îşi aduce aminte Cristina Bucşă, care a născut singură, acasă.
Naşterea acasă este un gest pe care societatea îl priveşte cu ochi strâmbi sau critici: fie sunt nişte ciudate, fie nişte primitive. Lumea medicală e deja îngrijorată, femeile se expun unor riscuri imense, mai ales dacă nasc singure. Şi, de multe ori, asta se întâmplă, pentru că sistemul din România nu le sprijină cu nimic.
"S-a născut acasă acum trei ani, când nu prea se năştea acasă. Prima naştere a fost o traumă. După toată experienţa asta am zis că nu mai vreau să trec prin aşa ceva. M-am lovit de refuzul ambulanţelor de a veni, contra cost, în faţa casei. Mi s-a părut frustrant, că putem să livrăm pizza în 10 minute, dar nu putem duce o gravidă la spital în 10 minute. Practic nu am fost niciodată despărţită de Lia. Tot ce i se întâmplă copilului după naştere, toate trebuie să se întâmple atunci, să fie bifate pe o hârtie. Cred că dacă nu am grăbi tot ce se întâmplă am putea să creem o altfel de relaţie mamă-copil. Naşterea în spital este un proces de înstrăinare. De când te internezi ocupi un loc, oamenii ăia nu au timp să stea după tine" povesteşte Alexandra Dincă, mama Liei.
În spitale, mamele nu sunt primite dacă apar complicaţii, iar autorităţile nu vor să le înregistreze copiii. În timp ce, în multe ţări civilizate, sistemul le încurajează pe femei să nască acasă şi le creează toate condiţiile.
"Ne lovim de formalităţi idioate, în care un medic de familie vine să-ţi constate o moarte, dar nu vine să-ţi constate o naştere. Care e diferenţa?" se întreabă Ditta Depner, membră-fondatoare a Asociaţiei Mame pentru Mame.
Irina Popescu este moaşă independentă şi singura care acceptă să asiste la naşteri la domiciliu, deşi pentru ea este mereu un risc.
"E un vid legislativ. Avem o lege, dar nu există normele care să explice cum. Eu aplic protocoale din Anglia, dar nu o să răspund în Anglia dacă se întâmplă ceva" spune Irina Popescu.
Vania Limban, o altă moaşă independentă, ajută gravidele cu tot ce au nevoie, mai puţin cu asistatul efectiv la naştere, dacă femeile aleg să nască în confortul propriei case.
"Eu nu pot să fac aşa ceva. Este caz de malpraxis. Este şi puţină inconştienţă, nu doar curaj" a explicat Vania Limban.