Doar nişte umbre leşinate în singurul colţ cu umbră. La mufloni este Sahara adevărată. Muflonii sunt o rasă rară, însă la Constanţa se ascund de soare la umbra unor bolovani. Cerbul este şi el umilit, şi-a pierdut din eleganţă. Îi este foame şi pare disperat. Păsarile sunt frumoase şi pentru o mână de verdeaţă se lasă privite de aproape.
Şi pentru vizitatori, drumul prin rezervaţie e un adevărat test de rezistenţă. Nu de animale trebuie să te fereşti, ci de civilizaţie. Probabil toropit de căldură şi sătul de biscuiţi, ratonul se ascunde în cuşca lui. Pelicanii şi egretele îşi plâng parcă soarta. Numai o pasăre pare fericită. Lebăda.
A găsit un furtun cu apă să se poată răcori. În câteva cuvinte, nu e deloc un paradis pentru animale. Mai toţi care trec pragul microrezervaţiei pleacă dezamăgiţi. Peişajul e dezolant.
Cuştile sunt ruginite şi parcă n-au mai văzut vopsea de ani buni. Animale sunt ţinute în soare, neîngrijite şi, cel mai grav. Zilnic, la microrezervaţie ajung 300 de turişti. Conducerea susţine că toate animalele sunt bine îngrijite şi că, de la anul, turiştii vor vedea o microrezervaţie schimbată la faţă.
Observator
