Hristos a Înviat! Învierea Domnului, cea mai mare sărbătoare a creştinilor

Credincioşii din întreaga lume sărbătoresc Învierea Mântuitorului. Cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii îi găseşte pe români cu masa plină de cozonaci, ouă roşii, pască şi alte bunătăţi tradiţionale.

Lumina Sfântă de la biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim a fost adusă în România, sâmbătă seară, cu un avion special care a aterizat la ora 19.40 pe Aeroportul "Henri Coandă" din Capitală.

Sâmbătă seară, milioane de credincioşi au participat la slujbe religioase dedicate Învierii Domnului. Oamenii au ieşit cu mic cu mare la biserică pentru a lua lumină şi au ascultat vestirea învierii lui Hristos cu lumânările aprinse.


După trei zile de la punerea Sa în mormânt, Hristos a Înviat, ca o confirmare a prorociilor Vechiului Testament, că El este Mesia, fiul lui Dumnezeu. "Hristos a Înviat" este adevărul suprem pe care se sprijină învăţătura şi viaţa creştină, punând bazele creştinismului şi deschiderea Împărăţiei lui Dumnezeu, pentru toate neamurile de pe pământ.

Darul cel mai mare care izvorăşte din Învierea Mântuitorului nostru este iertarea păcatelor. Fără iertarea păcatelor nu pot fi trăite celelalte daruri ale Învierii. Timp de 40 de zile, până la Înălţarea Domnului, creştinii se salută cu mărturia pascală “Hristos a înviat!”, răspunsul fiind “Adevărat că a înviat!”

Paştele îşi trage denumirea de la cuvântul ebraic "Pesah" al vechilor iudei, care înseamnă "trecere". Mai întâi, cuvântul a desemnat trecerea sau aducerea lumii de către Dumnezeu din nefiinţă în fiinţă, iar apoi trecerea poporului israelian din robia egipteană la libertatea deplină, scăpat de la moarte prin sângele mielului pascal.

Dacă mielul pascal a prefigurat, încă de atunci, sacrificiul şi jertfa de pe cruce a Mântuitorului Iisus Hristos, sărbătoarea de Paşte a continuat să reprezinte, pentru fiecare om în parte şi pentru întreaga omenire, o trecere, atât de la moarte la viaţă, cât şi de la robia păcatelor la starea de libertate a fiilor lui Dumnezeu.

Trecerea de la rău la bine, de la păcat la virtute se face printr-o stăruinţă continuă din partea omului, ajutat de harul dumnezeiesc, pentru purificarea şi transformarea sufletului şi pentru abandonarea patimilor.