Petrişor este major în acte, însă în realitate arată şi se comportă ca un copil de opt ani. La cinci ani, a fost diagnosticat cu insuficienţă hipofizară, o boală care i-a afectat creşterea. A mers la şcoală cu doi ani mai târziu decât băieţii de vârsta lui şi a fost permanent însoţit, supravegheat şi ajutat.
Când a împlinit 11 ani, Petrişor a fost încadrat cu grad de handicap I, grav, cu însoţitor şi a primit o indemnizaţie de 220 de lei pe lună. Plus tratament gratuit. Însoţitor i-a fost mătuşa, care l-a crescut după ce părinţii l-au părăsit.
După ce a împlinit 18 ani, comisia de expertiză i-a redus gradul de handicap şi l-a evaluat ca fiind apt de muncă. Odată cu noua încadreare, Petrişor a pierdut şi tratamentul care îl ajută să supravieţuiască.
Petrişor nu a mai beneficiat de tratamentul pentru boala sa de mai bine de şase luni.