”Starea de alertă la nivel național este un scandal în sine, pentru că permite măsuri similare sau chiar mai dure decât cele din perioada stării de urgență.
Starea de alertă nu este prevazută în Constituție.
Starea de urgență este prevazută în Constituție, dar este însoțită de condiții de aplicabilitate și restricții.
Aceste limite ale stării de urgență sunt ocolite “elegant” prin declararea unei stări de alertă la nivel național care coincide cu o stare de urgență, exceptând denumirea...
Nu-i așa că vă plac “loialitatea” față de Constituție și “respectul deosebit” pentru drepturi și libertăți individuale ale guvernului care iși zice singur că e liberal, adică atașat drepturilor și libertăților individuale?
Nu-i așa că sunt credibile măsurile luate și restricțiile impuse de un guvern atât de coerent, loial și respectuos cu legea, echitatea și bunele moravuri?
Eu am ajuns să cred că impunerea stării de urgență sau de alertă pentru combaterea unei pandemii cu mult mai puțin severe ca gripa spaniolă sau gripa Hong Kong este semnul unui stat slab sau captiv intereselor combinate ale corporațiilor globale și ale milițiilor secrete. Au fost state, precum Germania, Cehia sau Suedia, care nu au instituit starea de urgență națională și s-au descurcat mai bine decât restul statelor.
Culmea ironiei este că justificarea stării de urgență nu au fost viralitatea sau mortalitatea ridicată a covid-19, ci incapacitatea sistemelor sanitare naționale de a face fața valului de îmbolnăviri și lipsa cronică a finanțării, mai precis, falimentul nedeclarat al spitalelor. De unde această incapacitate, în condițiile în care, peste tot în țările “civilizate” sau în România, se plătesc munți de bani cu titlu de asigurări de sănătate? Poate din lipsa de abilități manageriale sau, pur și simplu, din prostie si răutate (nota - amintiți-vă de bătrânii din azilele de bătrâni din Italia, lăsați să moară la propriu de medici, asistente și infirmiere, care au fugit ca să iși apere pielea de covid-19)? Poate din continuă și iresponsabilă privatizare a sistemului sanitar?
Cert este că, în România, spitalele nu au fost deloc aglomerate. Sunt medici care se plâng de inactivitate, în timp ce pacienții lor cronici sau care erau programați la operații și la diverse proceduri medicale sau fizioterapeutice mor cu zile acasă și în timp ce sunt internați (chiar și cu forța) asimpomaticii - chestie unică în istoria medicinei și în lume.
Indivizi slabi, eșecuri profesionale, dar cu tentații autoritariste și simpatii dictatoriale tună și fulgeră pe la tv, de la “înălțimea” poziției lor în comitetele și comițiile de urgență, că nu au instrumente de luptă contra molimei (nu prea) ucigașe, în această categorie ei incluzând și contravențiile și starea de alertă neconstituțional reglementate. Populația, permanent și asiduu băgată în cercul vicios al fricii și al urii față de ceilalți, suspecți toți de infectare, precum și opoziția, au intrat benevol în acest joc al clovnului țăcănit și neputincios, dar convingator în actul său ratat de circ de doi lei constând, cică, în salvarea națiunii de la pieirea prin covid-19.
Cam despre asta e vorba în zbaterea asta publică relativă la starea de alertă, care e o stare de urgență cu alt nume, impusă pe termen indefinit, cu ocolirea Constituției” scrie avocatul pe o rețea socială.
