"Videogramele unei revoluţii", o producţie nemţească din cele 35 de documentare ale Festivalului de film documentar "One World Romania", organizat de Centrul Ceh. Un film despre relaţia dintre puterea politică şi presă în Europa, la sfârşitul Războiului Rece. "Videogramele unei revoluţii" constituie o cronică a revoluţiei din 1989 din România, inclusiv a căderii, a tentativei de fugă şi a execuţiei în ziua de Crăciun a preşedintelui Nicolae Ceauşescu şi a soţiei sale, Elena. Acesta este documentarul axat pe drepturile omului, în care secvenţe filmate amator sau profesionist, au fost asamblate şi interconectate. Au dezvăluit gradual cursul istoriei pe parcursul celor zece ani de revoltă populară, fără să lămurească însă de ce au ieşit oamenii în stradă în decembrie 1989.
40 de deţinuţi şi aproape 100 de oameni din afara penitenciarului au împărţit sala de vizionare a filmului documentar, despărţiţi de un rând de scaune, timp de peste două ore.
"Iniţial am dorit ca acest film să ruleze doar pentru deţinuţi, să le oferim nişte poveşti de viată, pentru că am fost reticenţi în a aduce public din afară, având în vedere mediul de detenţie. Dar pentru că cei din conducerea penitenciarelor au fost deschişi, am hotărât să proiectăm câte un documentar în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Bucureşti Rahova şi Penitenciarul Bucureşti-Jilava", detaliază pentru Antena3.ro Ana Blidaru, responsabila cu mass-media din cadrul Centrului Ceh.
După proiectarea filmului, generalul Victor Athanasie Stănculescu a făcut câteva remarci referitoare la ce s-a întâmplat în urmă cu aproape 20 de ani şi a pus accent pe faptul că lasă istoricii să scrie despre revoluţia din 1989, după ce mulţi dintre noi nu vor mai trăi.
"Am vrut ca poporul român să-şi găsească drumul. De-a lungul vieţii am prins patru dictaturi, cea a regelui Carol, cea legionară şi cea a mareşalului Antonescu, dar dictatura ceauşistă a fost cea mai groaznică decât cele trei la un loc. După îndepărtarea regimului, am declarat că nu vreau o altă dictatură", a explicat generalul Stănculescu în timpul dezbaterii de după proiecţia filmului.
Stănculescu a preluat comanda armatei
De asemenea, fostul general de armată a explicat publicului prezent la Penitenciarul Jilava că el a ales elicopterul cu care soţii Ceauşescu au fugit de pe acoperişul Comitetului Central şi că el a dat ordinele dintr-o cameră, în care se afla singur.
"Nu m-a trimis Ceauşescu, ci generalul Vasile Milea, care mi-a fost coleg de şcoală militară. După ce Milea a murit, am fost chemat în biroul lui Nicolae Ceauşescu, iar fostul dictator mi-a spus că din moment ce Milea s-a sinucis şi i-a trădat, voi prelua eu comanda armatei. Milea a dat ordin înainte de a muri să vină regimentele de tancuri", adaugă Stănculescu.
Generalul Stănculescu a fost adus la dezbatere, din spitalul Penitenciarului Jilava, clădire separată de cea a penitenciarului propriu-zis, unde este încarcerat. După dezbatere, publicul a fost condus să viziteze Fortul nr.13, clădire dezafectată acum, care asigura paza Bucureştiului în anii 1850 şi în care erau închişi deţinuţii politici şi cei condamnaţi pe viaţă, după cum povesteşte pentru Antena3.ro Cristian Micu, ofiţer la Biroul de Presă al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (ANP).
Fosta celulă a lui Ion Antonescu, la un gard de actuala celulă a lui Stănculescu
Locul în care este închis generalul Victor Athanasie Stănculescu se află la distanţă de câţiva metri de locul unde a fost închis şi executat mareşalul Ion Antonescu. Stănculescu se află încarcerat la spitalul Penitenciarului Jilava, iar Antonescu a fost închis în incinta penitenciarului, ambele instituţii aflându-se în aceeaşi curte.
După discuţia în care generalul Stănculescu a vorbit despre ce s-a întâmplat în revoluţia din 1989, publicul a putut vizita clădirea, acum transformată în magazie, unde erau închişi în condiţii mizere, într-un spaţiu de patru metri pătraţi, aproape 30 de deţinuţi şi care dormeau pe o parte pe un fel de blană.
"Acest fort făcea parte din cele 20 de forturi care asigurau paza Bucureştiului la vremea respectivă şi care este dezafectată din 1975, pentru că încălca drepturile omului şi astfel a fost transformată, mai târziu, în spaţiu pentru magazii", mai spune Micu pentru Antena3.ro.
Tot el adaugă că respectiva clădire pe care cei prezenţi la proiecţia documentarului a fost folosită pentru încarcerarea în 1907 a 200 de ţărani din judeţul Ilfov, care au luptat pentru drepturile lor în timpul răscoalei.
Acceptarea încălcării drepturilor omului, timp de 5 zile
"One World Romania" este un festival de film documentare dedicat drepturilor omului şi care a apărut în România anul trecut. La origini, One World este un festival care s-a născut la Praga, în Cehia şi care propune filme documentare din toată lumea, chiar şi din România, despre probleme de încălcare a drepturilor omului.
Anul acesta, cea de-a doua ediţie a festivalului din România cuprinde 35 de filme documentare din 20 de ţări, respectiv din Germania, Austria, Elveţia sau Israel şi este împărţit, ca şi anul trecut, în mai multe secţiuni.
Una dintre ele, "După douăzeci de ani", abordează, memoria şi identitatea, individuale sau colective, pe care în ultimele două decenii au probat o Europă Centrală şi de Est cuprinsă de frenezie memorială. Evenimente şi contexte ale trecutului recent reexaminate din punctul de vedere al constiinţei istorice. O alta, "Filmul ca tratement", are în vizor avalanşa de sisteme de represiune, de metode de degradare a fiinţei umane şi imagini intolerabile ale violenţei şi suferinţei umane. "Prezentul la control" adună filme despre prezentul într-o formă memorabilă care se concentrează asupra nuanţelor, a umbrelor şi a urmelor subtile ale evenimentului sau contextului, fără a încerca să ataşeze realului sensurile sale personale. "Trecutul imperfect" face referire la o sculptură propriu-zisă, în care trebuie să ghiceşti contururile interiorului gol şi întunecat şi totuşi seducător, dar singura opţiune posibilă este aceea de a îl recompune din memorie, printr-o "sculptură mentală". Secţiunea "La graniţă" arată pe de o parte o lume mobilă, frontierele permeabile, identităţile articulate independent de geografie, subiectivităţile definite de mai multe zone de apartenenţă. Pe de altă parte, azilanţi de la frontierele Europei şi noile forme de separare e unei părţi a lumii de celalaltă parte : frontiera, ca metaforă persistentă a lumii contemporane.
Cele aproape 40 de documentare au rulat între 18 şi 23 martie, în cinci locuri din Capitală: Centrul Ceh, Eurocinema Tinerimea Română, Cinema Eforie, Penitenciarele Rahova şi Jilava şi Cinema Union. Festivalul "One World Romania" a fost însoţit de dezbateri după vizionarea fiecărui film, cu invitaţi şi regizori.
Paula Safta, Antena3.ro
