„Vă spun foarte sincer ca o confidență omenească. A căzut cerul pe mine când m-am văzut în situația de a fi la fața locului și să asist la moartea lor. Nu mai puteam da înapoi și m-am dus acolo. Când să plec Ion Iliescu m-a luat de cot și mi-a spus ”Ai ceva împotrivă să meargă și profesorul Măgureanu?”. Am spus nu”, a declarat Gelu Voican Voiculescu.
Întrebat de Mihai Gâdea dacă în raport cu evenimentele Revoluției și moartea soților Ceaușescu există ceva care îl apasă pe conștiință, Gelu Voican Voiculescu a mărturisit că este împăcat cu sine și cu modul în care a acționat.
„În repetate rânduri, de ziua eroilor, am strecurat câte o colivă cu un pomelnic ”Nicolae și Elena morți fără lumină”, la Biserica Amzei. Din punct de vedere creștinește pentru conștiința mea am considerat că merită ușurarea pe care o produce un parastas. Cred în rolul pomenirii morților”, a mai declarat Gelu Voican Voiculescu.
Gelu Voican Voiculescu, despre generalul Stănculescu
Fostul vicepremier a povestit la ”Sinteza Zilei” cum l-a cunoscut pe generalul Victor Atanasie Stănculescu, precum și pe alte figuri centrale din jurul lui Ion Iliescu.
Cunoscutul revoluționar Gelu Voican Voiculescu, numit supervizor al procesului şi al execuţiei lui Ceauşescu, a jucat un rol cheie în Revoluția Română.
„L-am cunoscut exact în seara de 22 decembrie. Atunci când am plecat de la Comitetul Central către Ministerul Apărării între numeroșii generali care erau acolo am comunicat cu generalul Stănescu, care la intrarea MApN ne-a întâmpinat, iar generalul l-a salutat cu mâna la chipiu pe Ion Iliescu. S-a spus că acela e momentul în care i-a predat puterea lui Iliescu pe care ar fi preluat-o în jur de 1:30 când a dat comunicatul 39”.
Gelu Voican Voiculescu și-a amintit că a auzit prima dată de Ion Iliescu în anul 1968 când acesta a avut un discurs ”îndrăzneț” pentru acea perioadă.
„Auzisem de Ion Iliescu încă din 1968. Ion Iliescu a avut în Parlamentul de atunci o alocuțiune foarte îndrezneață și am reținut atitudinea cu care a condamnat intervenția sovietică. Tot în 1968 a apărut la Uniunea Scriitorilor la o ședință deschisă ținută de Adrian Păunescu și eu mă aflam în sală fiind prieten cu Adrian, iar pe scenă a apărut Iliescu care a prezidat într-un fel ședința de UTC”, a declarat Gelu Voican Voiculescu.
Gelu Voican Voiculescu a mai subliniat că la acea vreme „ Armata Română nu avea un serviciu secret propriu-zis, ci că era supravegheată ea de către Securitate”.
