Fostul procuror Alexandru Pantea a vorbit, duminică, la ”Sinteza Zilei”, despre activitatea sa din perioada comunistă și a conturat un portret moral al lui Augustin Lazăr.
”Domnul Augustin Lazăr a intrat procuror în 1982, după ce a fost avocat. Eu nu pot să-mi explic ce considerente s-au avut în vedere când a fost numit procuror după un an de avocatură. Când a fost numit șeful comisiei de eliberări condiționate? După trei ani. În general aceste funcții le exercitau procurori cu multă vechime și multă cruzime. Eu am fost dus la Oradea să preiau penitenciarul din punct de vedere al supravegherii activității, urmând să fiu propus pentru conducerea comisiei de eliberări condiționate. Eu fiind de 22 ani, mi-au venit lacrimi când am văzut cruzimea cu care erau tratați oamenii. Nici oameni nu mai erau numiți, erau cifre, nu aveau voie să se întoarcă la noi cu fața. Domnul Lazăr nu spune adevărul, pentru că nu are interes să spună adevărul. El trebuia să intre în penitenciar frecvent, să stea de vorbă cu comandantul, sigur a văzut că deținuții de drept comun aveau un regim, greu și ăla, dar la cei politici era înfiorător. N-a avut nici suflet, nici omenie. În mod cert promovarea în procuratură se făcea și pe asemenea criterii: să fie un om rece, crud și fără suflet. Frontierișii, cei de la alte culte, erau arestați din alte motive, dar erau deținuți politici” a spus Alexandru Pantea.
Fostul procuror a descris imaginile pe care le-a văzut în penitenciarul de la Oradea și a dezvăluit cum foști oameni ai sistemului au prosperat și după Revoluție.
”În celulă am văzut un grup de deținuți, în haine vărgate, unul singur s-a întors cu fața spre noi. În pat era un minor, în refuz de hrană. Când a întins mâinile spre noi, mi-au dat lacrimile și am ieșit. Ca urmare m-am ales cu un raport din partea procurorului, că nu aș corespunde pentru acestă misiune. Dacă deținuții întorceau capul, primeau o lovitură de pulan de la gardian. Era un pulan enorm, de jumătate de metru. Până la urmă i-am făcut și eu un raport procurorului. Mai târziu, am fost numit șef de comisie, dar nu am stat. Caracterul format procurorilor, la examenul de doi ani de semnătură, nu îl dădeai fără școala de la Bran. Școala de securitate. Se predau diferite tehnici de interogare, mai puțin legale. Primisem indicații că Miliția este nevoită să aplice și măsuri mai dure. Să facem să nu vedem. La Șumleu Silvaniei, în arest un cetățean a venit cu ochiul scos. Zice: m-a lovit căpitanul Stanca. Stanca era și puțin neam cu mine. Raportând asta, am primit indicații să las cazul în pace. Copilul acestui Stanca este generalul Stanca, făcut general de Băsescu (...) A spus că a dat câteva rețele ale românilor din Ungaria și din alte părți, iar maiorul a ajuns general. Soția lui a fost prietenă bună cu doamna Udrea și au luat Băile Boghiș. Era la contrainformații. Informația asta am dat-o ziaristei Ondine Gherghuț. M-a sunat Stanca. La Revoluție nu am ieșit cu gândul să omor, ci să fim liberi. Tu, care erai de partea cealaltă a baricadei, a devenit șeful unei firme Perfect, producea vodka. A fost în relații intime cu președintele Băsescu. Eu nu știu când a intrat domnul Lascu procuror, că suntem cam de-o vârstă. Dar e interesant, cum copiii unor procurori de genul ăsta, noi așa am fost instruiți, de ce să ne ascundem? În cartea mea de muncă nu apare școala de la Bran. Ce pot să comentez? Eu chiar m-am gândit că lupt pentru țara mea. După aia au apărut problemele. Era imposibil să fii avansat dacă nu respectai ordinele venite de la partid. După Revoluția asta, că eu zic că a fost o revoluție, s-au păstrat aceste persoane pe funcții. Au perpetuat meseria la copiii lor” a continuat fostul procuror.
