O porțiune uriașă din Marea Marmara este deja acoperită de ceea ce specialiștii numesc mucilagiul marin - o substanță vâscoasă rezultată din descompunerea îngrășămintelor folosite în agricultură, precum şi din deversările din canale, care opresc pătrunderea oxigenului în apele de mici adâncimi.
"Mai ales fosforul crescut de 4-5 ori faţă de limitele acceptabile. Excesul de nutrienţi generat de canalizări, de fertilizanţi ce ajung să nu mai poată fi procesaţi de etajele trofice ale mării, să genereze această glicoproteină produsă de alge", explică Adrian Bâlbă, biolog.
Mucilagiul marin a ajuns și în Marea Neagră
În ciuda eforturilor Turciei de a opri răspândirea mucilagiului marin, acesta a ajuns și în Marea Neagră.
"Pot fi periculoase, tocmai pentru faptul că pot crea un cadru de a se dezvolta alte microorganisme patogene.Colmatează branhiile peştilor sau aparatul de filtrare al moluştelor", spune Laura Boicenco, biolog Institutul de Cercetări Marine.
Pentru că Marea Marmara și Marea Neagră sunt „mări închise”, impactul deșeurilor industriale și de canalizare devărsate în ele, este unul uriaș.
"Se vor reduce cantităţile de peşte capturat", adaugă Sorin Mănăilă, Federaţia Pescarilor din România.
Cât de periculos poate fi acest fenomen
Specialiștii spun că mucilagiul marin este mult mai periculos în adâncuri, pentru că blochează întreg ecosistemul.
În trecut, litoralul românesc a mai fost afectat de acest fenomen, când în stațiuni au apărut pești morți la țărm.
"Am avut de-a face cu el în anii '90, începutul anilor 2000, atunci când Dunărea aducea un volum de sedimente încărcate cu îngrăşaminte atât din agricultura, cât şi din deşeurile urbane", a precizat Răzvan Popescu Mirceni, biolog marin.
De-a lungul anilor, mai multe specii de peşti au dispărut din Marea Neagră. Dacă în anii ’60, aici existau 27 de specii de peşti cu valoare economică, în prezent, numărul speciilor a scăzut sub 10.
