FLOAREA-DE-COLȚ Ocrotită de lege încă din 1933, delicata floare de colţ, simbol al dragostei şi purităţii în tradiţia românească, are mai multe denumiri printre care şi Floarea Reginei. Dorinţa comuniştilor de a şterge din conştiinţe monarhia a mers până la interzicerea acestei denumiri. FLOAREA-DE-COLȚ . Google celebrează FLOAREA-DE-COLȚ  cu un Google Doodle special. FLOAREA-DE-COLȚ

FLOAREA-DE-COLȚ Simbol național în mai multe țări

FLOAREA-DE-COLȚ  Floarea de colţ, (leontopodium alpinum, după denumirea sa ştiinţifică) este cunoscută în Elveţia, Austria sau Germania, unde este un simbol naţional, ca Edelweiss, nume compus din „edel“, aristocratic, şi „weiss“, alb. La români are mai multe denumiri, ca floarea reginei, albumeală, albumiţa, edelvais, flocoşele, steluţă, floarea-doamnei, siminic, tudeliţă, floarea Bucegilor, sau, pur şi simplu, Floarea, nume care concentrează importanţa sa printre toate celelalte flori. Interesant este că, în jurul anului 1900, floarea de colţ era cunoscută în România şi ca Floarea Reginei, denumire dată în cinstea Reginei Elisabeta, căreia îi era foarte dragă.

FLOAREA-DE-COLȚ  Mai târziu, însă, comuniştii au interzis această denumire, din dorinţa de a şterge definitiv din conştiinţe tot ceea ce ţinea de Regalitate şi monarhie. Ocrotită de lege din 1933 Originară din stepele Asiei, unde creşte la fel de deasă ca iarba, floarea de colţ este o plantă perenă, de o frumuseţe aparte şi, totodată, cea mai rară din întreaga floră montană.

FLOAREA-DE-COLȚ  Monument al naturii din 1933

FLOAREA-DE-COLȚ  Este şi motivul pentru care a fost declarată monument al naturii şi este ocrotită prin lege încă din 1933. Creşte în munţii calcaroşi, în pajiştile de pe versanţii abrupti şi însoriţi, sau pe stâncării, unde îşi fixează rădăcina în puţinul pământ adunat în scobituri. Floarea reginei creşte în Abruzzi, Alpi, Balcani, Carpaţi, Pirinei, dar şi în Asia Centrală şi de Est. În ţara noastră, poate fi zărită, în lunile iulie şi august, când înfloreşte, pe stânci aproape inaccesibile omului din Munţii Vrancei, Bucegi, Făgăraş, Munţii Maramureşului, Rodna, Obcinele Bucovinei, Masivul Ceahlău, Retezat, Godeanu.

FLOAREA-DE-COLȚ Este protejată în mai multe rezervaţii naturale, cum ar fi Piatra Craiului, Munţii Bucegi, Ciucaş, iar în rezervaţia botanică din Alba, floarea de colţ coboară la cea mai mică altitudine din Europa, aproximativ 600 de metri. Şi, dacă în alte locuri ale lumii, floarea de colţ poate creşte până la 80 cm înălţime, în ţara noastră, tulpina are în jur de 5-20 cm, extrem de rar 30 cm, îmbrăcată în frunze catifelate, dispuse de jur împrejur.

FLOAREA-DE-COLȚ Formă de steluță

FLOAREA-DE-COLȚ Ceea ce o distinge pe delicata plantă sunt florile, micuţe şi numeroase, formate din petale de un alb imaculat care sunt dispuse în aşa fel încât lasă impresia unei singuri flori, în formă de steluţă. Planta este acoperită de peri catifelaţi argintii, ca o pâslă, care au rolul de a proteja frunzele şi florile de vânt.

FLOAREA-DE-COLȚ Poate creşte până la altitudini de 3400 de metri, iubind condiţiile climaterice aspre, precum ultravioletele puternice, presiunea atmosferică şi frigul. Simbol al dragostei la români Raritarea acestei flori a transformat-o, în folcorul românesc, într-o comoară, un test suprem pentru cei care au curajul şi şansa de a o găsi. Tradiţional, este şi un simbol al dragostei, iar bărbaţii îşi demonstrau iubirea aventurându-se pe stâncile munţilor pentru a culege o floare de colţ şi a o dărui apoi fetei dragi.

sursa: adevarul.ro.