Fată de 14 ani, găsită spânzurată într-o anexă a locuinţei, în Botoșani: "Juca un joc pe internet în care i se cerea până la sacrificiul suprem"

Potrivit autorităților, părinţii Robertei sunt plecaţi la muncă în străinătate, iar fata şi un frate de-al său se aflau în grija unui unchi, potrivit BotosaniNews.

Primarul comunei Coţuşca, Constantin Viorel Ciobanu, spune că, din primele verificări, gestul fetei ar fi fost urmarea participării acesteia la un joc online periculos.

"Eu aseară am fost anunţat, însă nu am avut puterea să mă duc acolo să văd cum stau lucrurile, pentru că e anchetă în derulare. Se pare că Procuratura a luat telefonul şi a constatat lucrul acesta. Din ce am înțeles, juca un joc pe internet în care i se cerea până la sacrificiul suprem. Nu este oficial, dar cei care au fost acolo mi-au transmis lucrul acesta", a afirmat primarul.

"Familiile, şi părinţii, şi unchii, sunt oameni cu bunăstare, nu oameni dintr-o categorie socială mai scăzută. E destul de neplăcut", a adăugat Ciobanu.

Jocul ”Balena Albastră”, la fel de periculos ca drogurile. Care este profilul psihologic al tinerilor prinși în acest joc

Specialiștii Centrului Internațional Antidrog și drepturile Omului (CIADO) au făcut o analiză a profilului psihologic al celor care intră în jocul Balena Albastră. Au ajuns la concluzia că tinerii care joacă aşa ceva seamănă cu cei care consumă droguri – sunt teribilişti şi sunt atraşi în aceste zone negative prin iluzia libertăţii, scriu jurnaliștii de la libertatea.ro.

Astfel, toţi jucătorii au un numitor comun: teribilismul juvenil şi revolta împotriva societăţii, lucru speculat de administratorii jocului. Ca şi celelalte vicii, toate jocurile pe calculator sunt gândite în jurul aceluiaşi element central: jucătorul.

Aşa se face că elementele de hardware şi software se schimbă, dar psihologia din spatele modului în care jucătorul învaţă şi reacţionează la jocuri rămâne constantă: toate jocurile pe calculator cer în mod implicit jucătorului să răspundă într-un anume fel.

Pentru a fi fericiţi în familie sau la şcoală, s-a ajuns la concluzia că tinerii au nevoie de trei lucruri: autonomie (o oarecare putere de decizie asupra activităţilor pe care le prestează), complexitate (să nu aibă o activitate reptetitivă, monotonă), și o legătură între efort şi recompensă.

”Cei mai mulţi dintre jucători nu au aceste lucruri nici acasă şi nici la şcoală. Jocurile care dau dependenţă le conferă toate trei aspectele, mai precis iluzia acestor elemente. Iluzia independenţei”, ne-a spus Gigle Lazăr, directorul executiv al CIADO.