O familie de români a plecat în Grecia cu un Tico, fără roată de rezervă

Cei patru, doi adulţi şi doi copii, şi-au început excursia din Ilfov. Deşi mică şi cu un rulaj de peste 400.000 de kilometri, mașina a fost pregătită ca la carte.

Pentru că nu a mai găsit piese, în ultima zi, şoferul i-a făcut aerul condiționat cu ajutorul mecanicului. Cu bagaje puţine din cauza lipsei de spaţiu, călătorii au luat drumul litoralului grecesc.

Tot din lipsă de spațiul, şoferul a lăsat acasă şi roata de rezervă. Bărbatul nu a renunţat însă la cel mai important bagaj al lui - berea "homemade". Experiența familiei a fost împărtășită pe rețelele de socializare şi a adunat mii de aprecieri. Pe de altă parte, șoferul Ion Iliescu spune că a primit mesaje extrem de agresive din partea unor conaționali care i-au reproșat faptul că și-ar fi pus în pericol copiii.

"Am încheiat și vacanța pe acest an. Ce pot să zic....sunt mut. După 2.950 de kilometri dus întors și toate locurile superbe pe care le-am descoperit, ne-am întors cu amintiri despre care putem să povestim nepoților.

Am doi copii cu ochi albaștri care (mi-au spus în mare secret) că lui David i se face un gol în stomac când vede apă turcoaz, lui Alexandra i se zbârlește părul pe mâna când, după o curbă se zărește marea de sus de un albastru ireal.

Cum să nu faci tot ce îți stă în puțînță să le trezeșți astfel de senzații?

De patru ani mergem în grecia cu aceeași mășînă (tico) care este o mășînă excepțională, am impresia că și ei îi place. Motorul se schimbă când plecăm la drum, trage mai bine, urcă în turații mai repede. Nu are electronică, totul e mecanic și orice inconvenient îl afli în secundă următoare.

Pentru cei ce îngrijorează de starea tehnică a mășinii îi asigur că am grijă de ea că de copilul meu, are totul schimbat cu piese noi, totul reglat că la carte. Că să faceți o comparație, o bujie costă 10-15 lei eu am dat 85 de lei pe una. De ce? Pentru că sunt obsedat de perfecțiune și nu poți fi perfect cu ieftineală. Mai avem un Spark dar nu e de plecat cu el la drum, ne obosește la drumuri scurte.

În primi doi ani mi s-a părut normal să nu scriu că am mers în Grecia cu Tico, dar anul trecut a venit criza și noi eram atât de dornici încât am zis să mergem cu orice risc.

Într-o seară (după ce ne-am întors) am zis să fac o postare motivațională cum că suntem 2 adulți plus 2 copii (deși Alexandra are 20 de ani) și că noi am bifat Grecia chiar dacă e criză și am dat bani (o grămadă) pe teste pentru 4 persoane, cum că e mișto și că fără roată de rezervă (nu că fiță, doar că nu este loc și pentru ea) și că nu anulați că e tare lejer în Grecia și e păcat să găsiți motive să anulați vacanța, uite că se poate.

Și da, e ușor să o faci dacă ai puțin curaj, de atât ai nevoie. Mi-a scris un domn (doctor) că el are Logan și, până să postez eu, era în cumpănă dar a primit mesajul ca fiind încurajator și și-a luat cazare cu gândul să plece în următoarele zile. Și a plecat. Mi-a scris că din cauza mea și am fost super fericit ? (am rămas prieteni).

Anul acesta m-am grăbit cu scrisul și am postat imediat cum am ajuns la cazare. Tot noi 4, tot cu Tico, tot fără roată de rezervă, tot la aceeași gazdă (care este o scumpă doamnă) și am rămas surprins să aflu ce impact a avut postarea. Eu am scris doar pentru indeciși, doar pentru cei care zic că n-au mașină, n-au loc de bagaj, nu pleacă cu copil la atâta drumul, că e periculos noaptea prin Bulgaria și alte zeci de motive care îți creează frică.

Nu vreți să știți ce a fost în mesageria mea. Câți specialiști în siguranță și în parenting m-au făcut în toate felurile fără a mă cunoaște, care e meseria mea, cu ce mă ocup zi de zi. Am realizat că ăștia sunt oamenii împietriți de FRICĂ, oamenii care taie CURAJUL copiilor și nu-i lasă să descopere lucruri, locuri, senzații.

Sunt părinții care vor crește niște copii mai fricoși decât ei și mai nefericiți, crispați că la fiecare pas îi așteaptă ceva rău. Nu acceptă că moartea te găsește și în Tico și în merțan, că poți muri într-o mașină de 5 stele dar te poți bucura de viață dacă ai o stea acolo sus.

Și noi am avut probleme cu aerul condiționat, a cedat a doua zi pentru că s-a rupt cureaua, nu pot să zic că n-am simțit lipsa lui, dar am deschis geamurile și ne-am bucurat de vântul care ne dădea senzația de zbor.

Am avut accident, asta e..., totul a fost bine că nu am pățit nimic fizic, doar o sperietură care putea fi în oricare mașină. Am reparat bara, am montat la numărul de înmatriculare o lampă cu baterii care se pune pe cap și am continuat să descoperim plaje noi și locuri frumoase.

În viața dacă nu știi să te bucuri de lucruri mărunte, de un apus de soare, un pumn cu pietricele de pe plajă, zeama de roșii rămasă în castronul de salată, de zâmbetul copiilor, de pisica găsită sub masă la tavernă, oamenii pe care îi simți pe aceeași lungime de undă, nu-ți rămâne decât să cauți cuvântul FERICIRE în DEX.

Și dacă mâine privesc prin fereastră dintr-un scaun cu rotile sau mă găsește boala aia care lasă doar pielea pe os, am să știu să râd pentru că mi-am trăit viața din plin, n-am cules doar clipe de fericire, am cules ani și i-am învățat și pe copiii mei să facă același lucru. Și sunt ferm convins că după ce își vor lua zborul din cuib, își vor lua rucsacul și vor căuta FERICIREA.

Ne vedem la anul în Kefalonia!

P.S.: pentru cei ce ați citit din avion și nu ați înțeles nimic, toată postarea e despre CURAJ, FERICIRE, VIAȚĂ", arată Iliescu în postarea pe Facebook.