Un astfel de act normativ se impune a fi adoptat intr-un stat in care magistratii nu raspund nici pentru deciziile pe care le iau cu rea-vointa sau din grava neglijenta. Mai mult, Consiliul Superior al Magistraturii si Inspectia Judiciara functioneaza mai curand ca un sindicat si nu ca un organ de control, iar plata pentru erorile judiciare se face de la bugetul de stat, din buzunarul fiecarui contribuabil.
Institutiile din sistemul judiciar nu au reusit niciodata sa se puna de acord asupra unui mecanism prin care judecatorii si procurorii sa raspunda material ori disciplinar pentru situatiile în care pronunta condamnari fara probe sau hotarari contrare legii.
Orice condamnare fara probe este inacceptabila intr-un stat de drept. Nu conteaza numele sau calitatea inculpatului. Daca nu sunt probe nu trebuie sa existe condamnari. Un judecator care, din rea-credinta, sub presiunea unor factori de influenta sau din grava neglijenta, condamna fara probe trebuie sa raspunda profesional, civil si penal.
Erorile judiciare au consecinte deosebit de grave si ireversibile asupra vietilor celor implicati. Dovada o constituie cazuri precum “Tundrea”, „Mihai Moldoveanu” sau „Constantin Rauta”. Acestuia din urma, in anul 2008 i-a fost mentinuta o condamnare cu pedeapsa cu moartea pronuntata in timpul regimului comunist.
Intr-un caz similiar, in Franta o tara care din punct de vedere al modului de organizare a sistemului judiciar este cea mai apropiata de Romania, eroarea judiciara si condamnarea fara probe din cazul “Outreau” a determinat Parlamentul sa puna in dezbatere trei legi dure de responsabilizare a magistratilor iar un judecator a fost audiat de catre o comisie a Legislativului.
Cele trei propuneri ale Executivului pentru reformarea sistemului judiciar vizau intarirea masurilor disciplinare contra magistratilor, stabilirea modului de intrare si pregatire a acestora in Magistratura, si, mai ales, infiintarea institutiei “Mediatorul Republicii', care sa primeasca de la cetateni plangerile contra magistratilor si sa decida, chiar si peste capul ministrului Justitiei (cel care are abilitatea de a sesiza CSM-ul francez cu actiuni disciplinare), trimiterea in judecata disciplinara a unui judecator sau procuror.
In acelasi timp, in Belgia, controlul judiciar este asigurat de catre Consiliul Superior al Magistraturii, format din 22 de judecatori si 22 de persoane civile (avocati, profesori universitari, societate civila) si de catre Consiliul National de Disciplina, un organ similar Inspectiei Judiciare de la noi.
In ultimii ani, in Romania, CSM a preluat mai toate atributiile ministrului, institutia garant al independentei justitiei devenind, de departe, Consiliul cu cele mai mari atributii din Europa. Rezultatele lasa insa de dorit. Justitia romana e plina de erori judiciare, pe care Inspectia CSM nu le sanctioneaza, desi in lege s-a prevazut reaua-credinta si grava neglijenta si exista cazuri de condamnare a Romaniei la CEDO, pentru culpe ale unor magistrati.
