Predarea online nu este eficientă în toate cazurile, mai ales când este vorba de copii cu nevoi speciale. Asta pentru că evoluţia lor depinde de interacţiunea fizică profesor-elev, iar terapia online face ca aceştia să piardă tot ceea ce au învăţat până acum.
„Sunt copii cu nevoie speciale, cu autism mulţi dintre ei, cu sindrom Down , epilepsie, cu tetrapareză spastică. Pentru copilul cu dizabilităţi, această întrerupere a vieţii şcolare şi a rutinei zilnice este o catastrofă pentru că el regresează”, a declarat Adela Hanafi, președintele asociației CONIL.
Potrivit acesteia, starea unor copii chiar s-a agravat. „Am chiar semnale de la unii părinţi că unora dintre copii chiar le-au revenit stereotipiile pe care le aveau”, a mai spus Hanafi.
Părinţii, de cele mai multe ori, nu au pregătirea sau timpul necesar pentru a înlocui profesorul.
„Aceşti copii au nevoie şi de terapiile unu la unu. Noi avem psiholog, logoped, terapeut, kinetoterapeut. Noi lucrăm într-o echipă complexă de oameni. Aceste terapii cu greu se pot desfăşura online, foarte, foarte greu”, a precizat Adela Hanafi.
În România trăiesc aproape 70.000 de copii cu dizabilităţi.
