”Regina consoartă” sau ”regina consort”? Pe cuvânt, cu Ana Iorga

Regina consoarta sau regina consort? Unii spun ca n-ar trebui folosit femininul aici, pentru că avem fixată doar sintagma “prinţ consort”.

Francezii au spus "reine consort". Italienii au spus “regina consorte”, iar spaniolii "reina consorte", doar că acest “consorte” este formă unică pentru masculin şi feminin, aşa cum este și “consort” în franceză.

E interesant ce au făcut nemţii. Au lăsat efectiv sintagma în engleză, foarte rar am văzut în presă o echivalare în germană, probabil nu au una și au avut o reținere să traducă. 

“Regină consoartă” mi se pare potrivit, pentru că tendinţa în română, în aceste structuri, este să existe un acord în gen, apoi "consoartă" exista şi înainte cu sensul de soţie, în română.

E interesant însă că Dicționarul explicativ tratează un pic diferit cele două cuvinte la nivel semantic.

Aflăm că masculinul consort apare doar în sintagma “prinț consort” și desemnează soţul unei regine, în timp ce consoartă înseamnă doar soţie, nevastă, și mai e și familiar.

Pe lângă sensul ușor diferit, aș nota că e importantă această nuanță familiară, ușor ironică uneori. Cred că pe asta o găsim nepotrivită în cazul monarhilor.

Când știi că spui "Vine și consoarta cu mine", parca ți-e nu știu cum să spui: "Regina consoartă". E o familiaritate care ți se pare inadecvată aici. 

Dar aș alege, cu toate astea, regina consoartă. E natural să fie la feminin, chiar dacă în română consoarta are această nuanță familiară.