Burse de 1.000 de lei și șanse de angajare imediată pentru elevii dintr-un județ din România care aleg învățământul dual
Publicat acum 3 ore si 32 minute
Ana Iorga a făcut vineri, la rubrica Pe cuvânt, topul clişeelor din postările de pe Facebook. Pe scurt, cum să fii ridicol cu nişte formulări care s-au banalizat de la atâta folosire.
„Momentul acela când îţi dai seama că...". E plin Facebookul de postări care încep aşa. Adică povestesc o situaţie şi îmi solidarizez publicul, îl fac să empatizeze. Ştiţi voi, clipa aceea când rămâi fără cafea, momentul în care îţi dai seama că ţi-ai uitat cheile sau telefonul. Ori momentul în care te întreabă soţul de unde au apărut brusc atâtea pungi pline de cumpărături şi n-ai putea să explici exact cum ai cumpărat tot mallul în doar două ore. De obicei e vorba de momente de panică sau întâmplări simpatice, tratate cu autoironie. Dar nu mai putem cu „momentul acela când...". Adică am înţeles, a fost la modă, dar gata. Am copiat formularea din engleză şi deja e supralicitată.
Altă formulare de coşmar: „Azi este despre ea sau el". Dacă e ziua mamei tale sau a unei persoane apropiate, musai postezi ceva care începe cu „azi e despre ea". Vrei să spui de fapt că azi toată atenţia şi toată dragostea ta se îndreaptă către acel om, că azi este o zi importantă. Doar că şi asta e o formulare copiată din engleză şi e oarecum stângace în română. Pe scurt, ne-am săturat de ea.
„Las şi eu asta aici”. De obicei scriem asta când postăm o fotografie care ne e dragă, ceva spectaculos, dar scriem, modest, nu vreau să vă atrag atenţia, nu, las şi eu poza asta, cine vrea să o vadă, bine. Cine vrea să dea like, şi mai bine.
După un eveniment pe care l-am organizat, postăm fotografii, eventual cu mesajul: „Aseară a fost despre oameni frumoşi". E eticheta cuprinzătoare pe care o lipim celor care au făcut ceva spectaculos pentru comunitate, care se gândesc la cei de lângă ei, profesioniştii, cei frumoşi pe interior. Asta e minunat, doar că avem atâtea epitete, talentaţi, modeşti, inspiraţi. Nu, le spunem „oameni frumoşi", o sintagmă care s-a banalizat.
În tot ce facem, "punem suflet". Mulţi oameni din comunicare îţi vorbesc despre „proiecte de suflet" sau evenimente, gale, campanii în care „au pus foarte mult suflet”. Evenimentul o fi fost bun, rău, dar au pus suflet. E oarecum evident că ai pus suflet, nu? Că te-ai implicat, că îţi pasă. Spune-ne mai bine ce e atât de special la proiectul tău. Că faptul că e de suflet ştiam, zi-ne de ce e grozav. Că poate fi „de suflet" şi să fie un fiasco.
Altă formulă simpatică: „Întreb pentru un prieten”. Pui o întrebare dubioasă prietenilor de pe Facebook şi spui, în glumă, că nu te interesează pentru tine, e pentru un apropiat. OK, drăguţ, dar e un banc fumat, adică nu.
Şi postarea cu „I love my job". O poză din timpul serviciului cu mesajul ”Doamne, cât de mult îmi iubesc jobul! Şi cum mă mai laud cu asta pe Facebook!”. E ciudat că ai vreme în timpul serviciului să scrii „I love my job!”.
