Comportamentul și obiceiurile diferite ale străinilor au stârnit întotdeauna uimire în mintea românului.
Neamțul de pildă a lăsat o impresie foarte puternică în mentalul colectiv. Așa că românul a inventat tot felul de expresii, deși l-a perceput pe neamț în moduri diverse și uneori chiar contradictorii.
Ba, serios și distins, ba împătimit al alcoolului și al tutunului. Mai întâi, românul a observat că neamțul nu prea vorbește. Așa a apărut expresia: ”A tăcea ca neamțul”, adică ”a nu fi vorbăreț”. Apoi ”a se face neamț”, adică ”a se preface că nu înțelege”.
O altă observație a românilor în ceea ce îi privește pe nemți este că ar avea mare drag de alcool. De aici tot felul de expresii: ”a vorbi nemțește”, adică ”a fi beat” sau ”a se nemți”, adică ”a se îmbăta” .
