Pe cuvânt, cu Ana Iorga. Forme greșite în conjugarea verbelor

Joi, în rubrica „Pe cuvânt”,  Ana Iorga a explicat cum corectăm formele greșite de conjugare a verbelor. Există forme greșite atât de cunoscute și de răspândite printre români încât uneori e foarte greu să convingi pe cineva că trebuie să se corecteze. Cum spun de exemplu: „mi-ar place”, sau „mi-ar plăcea”? 

GREȘIT: este o formă foarte des întalita, dar este greșită! 
Mi-ar place să am mai mult timp.  

CORECT: forma corectă de condițional optativ este alcătuită din auxiliar și infinituvul verbului care este aici „a plăcea”, nu „a place”.  
Mi-ar plăcea să am mai mult timp. 

Există o tendință foarte puternică a verbelor de conjugarea a două, adică terminate în „ea”  de a trece la conjugarea a treia, terminate în „e”: 
A apărea 
A dispărea 
A părea 
A plăcea 
A scădea 

GREȘIT 
Românul va apăre anul viitor. 
Prețurile vor scade. 
N-ar tace o clipă.  
Legea va prevede sancțiuni clare.  

CORECT 
Romanul va apărea anul viitor. 
Prețurile vor scădea. 
N-ar tăcea o clipă. 
Legea va prevede sancțiuni clare.  

Greșim aceste verbe pentru că ne păcălesc asemănările în flexiunea celor două clase dar și pentru că verbele terminate în „ea” reprezintă o clasă foarte mică în limbă română, avem doar în jur de 20 de verbe la conjugarea a două, de aceea este explicabilă tendința lor de a trece la o clasă mai puternică și mai numeroasă de verbe. Reținem: nu este corect să spunem „mi-ar place”, ci „mi-ar plăcea”!