Ana Iorga a vorbit în rubrica „Pe cuvânt” despre utilizarea expresiei „Întreb pentru un prieten”. Acum, toată lumea ştie că întrebi de fapt pentru tine şi expresia e doar o joacă ironică. La început însă e posibil să fi fost tertipul destul de copilăros al cuiva care chiar avea nevoie de o informaţie, doar îi era prea ruşine să se ştie că informaţia e pentru el. Lucrurile nu mai stau de mult aşa. „Întreb pentru un prieten" e o formulă simpatică prin care practic te iei peste picior.
Formularea vine din engleză: „Asking for a friend". Se pare e veche de peste 20 de ani, dar s-a răspîndit cu adevărat pe internet, pe bloguri şi pe forumuri, la începutul anilor 2000. Am aruncat o privire rapidă peste postările colegilor mei din presă. Toată lumea are un prieten pentru care întreabă. O naţie de oameni săritori. Adina, de exemplu: „Tu de câte ori ai băgat la interfon PINul de la card? Întreb pentru un prieten care postează din faţa blocului." Clar, nu era Adina în postura asta. Iată un exemplu bun de situaţie stînjenitoare pe care o povesteşti, punctînd ironic că nu e vorba de tine.
„Dacă pe o suprafaţă de 500 de metri pătraţi există o pojghiţă de gheaţă de 5 centimetri, care e probabilitatea să te duci de-a dura pe ea?" Alexandra, de data asta, întreabă, fireşte, pentru un prieten.
Postarea Nadinei e preferata mea. Iată cum poţi fi sarcastic în 2 paşi simpli: „Cei care sunt în club şi fac mişto de partenerii de club, au ajuns acolo din greşeală, căutînd Academia Română? Căutau un loc al meditaţiei, dar au ajuns într-un loc al pierzaniei, nu? Întreb pentru un prieten." Bine, Nadina!
Secvenţa „Întreb pentru un prieten" e atât de cunoscută ca formulare ironică, încît atunci cînd o foloseşti cu sensul propriu, aproape că e nevoie să spui asta explicit. Vitalie întreabă ceva serios şi chiar aşteaptă un răspuns: „Cine ştie o şcoală bună de cofetari în Bucureşti? Întreb pentru un prieten. Chiar întreb, încerc să ajut pe cineva."
