Ana Iorga a vorbit la rubrica ''Pe cuvânt'' despre cum folosesc anumite persoane cuvântul ''subsematul'' în comunicarea de zi cu zi.
''Ştiţi discursul ăla amuzant simpatic aşa în care unii oameni vorbesc despre ei la persoana a III-a cu subsemnatul?
"Subsemnatul va face cutare sau cutare lucru". "Subsemnatul te sună când ajunge". Adică eu te sun cand ajung.
Dar nu, Pentru unii e mai interesant sa se refere la ei insisi cu subsemnatul. Nu am înţeles niciodata care e miza. E mai preţios, mai interesant. În orice caz, e cu totul bizar. Uite de ce.
Subsemnatul este, ştim cu toţii, o formulă specifica stitului administrativ. Subsemnatul, declar asta. Subsemnatul, va rog să-mi aprobati. Lasam la o parte faptul ca si aceasta formulare e foarte bizara. Adică pare că subiectul care ar trebui să ceară un acord la pers a 3-a sg se combină cu un verb la pers 1 singular: Subsemnatul vă rog, subsemnatul declar. În fine, structura e de fapt acolo: Eu, subsemnatul, declar asta şi asta. Aşa că acordul e firesc. Dar nu asta ne intereseaza aici. Nu ne punem prea multe întrebări cand vine vorba de stilul juridic, administrativ pentru că ştim că sunt acolo multe formule fixate acolo şi nu ne aşteptăm să fie cel mai firesc limbaj. Deci aceasta structura e perfectă într-o cerere.
Problema e când dăm cu subsemnatul în comunicarea de zi cu zi. De ce, de ce să spui: "Subsemnatul pleacă în vacanţă mâine. Te sună când revine." Te-ai dedublat, iti place sa te privesti din afara. Cand primesc o replica asa, îmi vine să intreb cine pleaca în vacanţă, cine mă suna? Când vorbeşti despre tine cu subsemnatul şi la pers a 3-a, ceva nu e în regulă'', a spus Ana Iorga.
