Ana Iorga ne-a spus vineri, la rubrica Pe cuvânt, povestea unei vorbe celebre care a ajuns deviza celui mai înalt ordin cavaleresc britanic. Exemplul de azi este unul dintre cele mai fermecătoare. E o vorbă în franceză care vine de fapt de la englezi: "Honni soit qui mal y pense!"- adică "Ruşine aceluia care se gândeşte la rău!". Această deviză onorabilă vine de la o situaţie foarte puţin onorabilă, chiar stânjenitoare.
Aceste cuvinte au ajuns deviza Ordinului Jartierei. În engleză: Order of the Garter. E cea mai înaltă decoraţie britanică, acordată numai suveranilor, şefilor de stat şi membrilor Familiilor regale.
Şi Prinţul Charles are decoraţia - este o broșă în formă de jartieră pe care este brodat acest mesaj.
Partea interesantă acum începe. De ce această deviză și de ce se numește Ordinul jartierei? Jartiera nu însemna ceva diferit acum câteva secole. E chiar aceea la care vă gândiți - piesa de rezistență din lenjeria doamnelor. Iar această zicală este veche de peste 600 de ani.
Povestea este următoare: Ordinul a fost instituit în 1348 de Regele Eduard al III-lea al Angliei, dar după o adevărată întâmplare. La curte, în timpul unui bal, o contesă, favorita Regelui, și-a pierdut jartiera. Nu vă întrebați cum, i-a alunecat în timpul dansului. Iar atunci Regele s-a aplecat, a recuperat-o și și-a legat-o el la genunchiul stâng. Pentru că se uita lumea ca la spectacol şi pentru că se rușinase contesa, ca să distragă atenția invitaților, Regele ar fi spus în franceză: ”Rușine celor care se gândesc la prostii!”. Adică ”hei, nu e ceea ce pare, potoliți-vă!”. Bine, era fix asta, dar fiind un cavaler a vrut să salveze situaţia.
Dar nu s-a oprit aici! A promis atunci că va ridica jartiera atât de sus încât vor râvni la ea cei mai înalţi demnitari. Şi a creat Ordinul Jartierei. La început era ca o curea de catifea albastră, purtată de bărbaţi pe piciorul stâng şi de femei pe braţul stâng.
Iată cum o poveste de amor poate schimba istoria. Desigur, acum această vorbă, ”Honni soit qui mal y pense” se spune când îţi atenţionezi auditoriul să nu se gândească la prostii, la lucruri triviale. Ce bărbat nu râvneşte să pună mâna pe Jartieră? La decoraţie, desigur.
