''A carantina'', cu sensul de a pune în carantină, a izola preventiv oameni care au fost în contact cu bolnavi contagioşi. A carantina nu există în dicţionarele româneşti, e clar însă că s-a simţit nevoia de el din moment ce a apărut.
Dacă a apărut verbul, au apărut şi derivate de la el. Găsim foarte des infinitivul carantinare, spaţii de cazare destinate carantinării persoanelor. Avem apoi, adjectivul participial ''scandalul izbucnit pe tema persoanelor carnatinate'', adică izolate, aflate în carantină ar fi fost mai potrivit aici.
Un alt exemplu este ''din afara zonelor din Italia carantinate''. De data asta nu sunt oameni, ci zone carantinate. Aş fi spus mai curând aici, zone în care oamenii sunt în carantină, zone închise, pentru că nu zonele sunt în carantină, ci oamenii şi colectivităţile în general'', a spus Ana Iorga.
