Ana Iorga a vorbit marți, la rubrica Pe cuvânt, de la Antena 3, despre construcţiile populare neadmise de limba română.
Este corect sau nu să spunem: „Le-am dat cărţi la copii.”? Sau: „Le-a spus la toţi povestea." Nu, nu e corect. Adică nu e chiar incorect, vorbim mai degrabă despre o construcţie populară, familiară, neadmisă de limba literară, în care ce s-a întâmplat de fapt? Să descriem un pic structura.
Am folosit o construcţie prepoziţională în locul dativului flexionar. Corect era: „Le-am dat cărţi copiilor", nu „la copii". „Copiilor", vă amintiţi din şcoală, este complementul indirect în dativ.
La fel ar trebui să spunem şi în acest exemplu: „Le-am spus tuturor povestea", nu „la toţi". Pentru că acest pronume are formă de dativ şi trebuie, fireşte, să o folosim. Dar noi adesea exprimăm dativul nu printr-o formă flexionară, ci prin această construcţie cu prepoziţia „la", care este echivalentă cu dativul. De ce facem asta? Pentru că şi dativul, şi prepoziţia „la" au acest sens direcţional, de ţintă: spun ceva cuiva, trimit ceva cuiva sau la cineva. Uneori înlocuim dativul cu „la" pentru a evita forme mai complicate de dativ.
Cum se întâmplă aici, de exemplu: „Le-am spus la amândoi". Am auzit foarte des această formulare. Corect este: „Le-am spus amândurora". Atâta vreme cât putem forma dativul unui cuvânt, trebuie să o facem.
Iată altă serie de exemple: „A oferit un cadou la fiecare. Nu a spus nimic la nimeni. Le-a dat informaţia la câţiva." Nu sună tocmai rău, dar e de fapt aceeaşi greşeală.
Varianta corectă, literară a acestor enunţuri este cea în care folosim forma de dativ: „A oferit un cadou fiecăruia. Nu a spus nimic nimănui. Le-a dat informaţia câtorva."
Acum ironia sorţii face ca această construcţie cu „la" pe care tocmai am desfiinţat-o să ne fie foarte utilă atunci când nu putem exprima altfel dativul. Nu numai că ne este folositoare, este chiar singura opţiune.
Atunci când complementul indirect este exprimat printr-un cuvânt sau un grup care nu poate marca dativul, trebuie să folosim „la". Pot spune „copiilor", „unor copii", „acestor copii", dar când am un numeral de pildă, trebuie să folosesc construcţia cu „la": „Le-am vorbit copiilor." Dar: „Le-am vorbit la doi copii".
