Istoria cuvintelor este uneori surprinzătoare. Un cuvânt pe care-l rostim astăzi poate avea origini foarte îndepărtate în timp şi în spaţiu și se prea poate să fi călătorit mult până să ajungă la noi, să se fi transformat şi să fi lăsat urme şi în alte limbi.
Ana Iorga a încercat miercuri, la rubrica Pe cuvânt, să refacă traseul unor cuvinte.
Întrebarea încuietoare de azi este: ce legătură există între „buletin" şi „bolero", adică dansul? Sunt ca pisica şi mitraliera, par să n-aibă nicio treabă unul cu altul aceste cuvinte.
Totuşi, etimologia are multe surprize pentru noi. Şi găsim o explicaţie minunată în cartea lingvistului Marius Sala, „101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create".
„Buletin" şi „bolero" au aceeaşi origine, ambele vin din latină, de la „bulla", care însemna „băşică". Vă daţi seama ce cale lungă a fost de la „băşică" la „buletin"?
În Evul Mediu, latinescul „bulla" a căpătat sensul de „ştampilă, pecete". Apoi a ajuns să însemne „act prevăzut cu o asemenea ştampilă". Gândiţi-vă că avem şi astăzi „bulă papală", adică „act oficial emis de papă".
În italiană s-a format derivatul „bolletino", care probabil a ajuns şi-n franceză, în forma „bulletin". Iar noi, în română, am împrumutat cuvântul din franceză şi avem „buletin".
Dar care-i şpilul cu „bolero"? Se pare că este invenţia spaniolilor, de la „bola", care înseamnă „bilă, sferă". Dar care vine tot din latinescul „bulla". În spaniolă, „boleroul" este un tip de dans sau un tip de haină. A fost împrumutat în franceză la începutul secolului al XIX-lea şi din franceză a ajuns în română un secol mai târziu.
Acum ştiţi cum un fir nevăzut leagă buletinul de bolero, aşa cum n-am fi bănuit dacă nu săpam un pic în trecutul cuvintelor.
