Ana Iorga a vorbit în rubrica „Pe cuvânt” despre structuri precum "adevărul gol-goluţ" sau "nou-nouţ".
În cazul adjectivului "nou-nou'", lucrurile stau foarte clar. Cel puţin din punctul de vedere al normei academice.
Dicţionarul ortografic ne spune că ambele componente ale compusului se primesc mărci de acord, adică se acordă cu regentul. Deci se spune corect "rochie nouă-nouţă", nu "rochie nou-nouţă". La fel: spunem corect "panataloni noi-nouţi", nu "pantaloni nou-nouţi". Aceasta este recomandarea dicţionarului care normează formele corecte ale cuvintelor.
Aşteptarea ar fi ca "gol-goluţ" să flexioneze după tiparul lui "nou-nouţ". Din păcate însă, "gol-goluţ" nu este menţionat în DOOM, aşa că putem doar presupune că se comportă ca "nou-nouţ". Dacă e aşa, spunem mai degrabă: "adevăruri goale-goluţe", ca rochii noi-nouţe.
Totuşi, "gol-goluţ" e diferit din alt punct de vedere. Spre deosebire de "nou-nouţ', care poate intra în multe combinaţii, rochie nouă-nouţă, laptop nou-nouţ, telefoane noi-nouţe", "gol-goluţ" apare într-un context foarte restrâns. Atât de restrâns încât îl regăsim de fapt doar în structura "adevărul gol-goluţ", fixată ca atare în limbă, cu singularul.
Adevărul gol-goluţ e acel adevăr spus direct, fără menajamente, un adevăr evident, de necontestat. Sigur că pot fi mai multe adevăruri goale-goluţe, câte unul pentru o anumită temă de discuţie, dar pluralul nu e ceva uzual, poate fi admis mai degrabă într-un limbaj expresiv, metaforic, nu în limba standard.
