O Românie educată are nevoie, mai întâi, de profesori respectați. Începe o nouă ediție a campaniei Liga Profesorilor Excepționali

Se vorbește mult despre reformă în educație, despre investiții, digitalizare, noi programe și strategii naționale. Dar prea puțin despre cei care duc, zi de zi, greul acestui sistem: profesorii. Într-un moment în care educația românească se clatină sub greutatea abandonului școlar, a subfinanțării și a lipsei de personal calificat, respectul pentru dascăli nu ar trebui să fie un detaliu, ci punctul de plecare.

Fundația Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României lansează ediția 2025 a campaniei Liga Profesorilor Excepționali, un proiect care își propune exact asta: să recunoască public meritele celor care țin sistemul în viață. Profesorii care inovează, care susțin copii vulnerabili, care își fac meseria cu pasiune reală, nu doar din obligație birocratică.

Nu e o competiție între elite, ci o platformă prin care putem da vizibilitate oamenilor care merită să fie văzuți. Sunt profesori care predau în sate izolate și reușesc, fără resurse, să obțină performanțe. Sunt profesori care organizează activități extracurriculare fără bugete, dar cu impact. Sunt profesori care dau încredere copiilor care nu mai cred în școală.

În paralel, cifrele arată gravitatea situației: 35% dintre cadrele didactice din România au peste 50 de ani, iar doar unul din patru absolvenți de pedagogie rămâne în sistem mai mult de cinci ani. În multe școli rurale, orele sunt ținute de profesori fără specializare în domeniu. În același timp, România cheltuie mai puțin de 3% din PIB pentru educație, mult sub media europeană. Într-un astfel de peisaj, respectul și recunoașterea publică pot fi, uneori, cele mai puternice instrumente de motivare.

Campania se desfășoară între martie și iulie, iar înscrierile sunt deschise până pe 30 mai. Nominalizările pot fi făcute de elevi, părinți, colegi sau chiar direct de profesori. Cei 20 de finaliști vor beneficia de premii, resurse educaționale și vizibilitate națională. Este un mod simplu, dar necesar, de a arăta că educația începe cu respectul față de cei care o construiesc.