Irina are voce sfioasă, de copil, și păr castaniu lăsat pe spate. E deșteaptă Irina, și frumoasă, și veselă

Când ne întâlnim, la o serbare dedicată toamnei, pipăie febril, cu un zâmbet larg, mâncărurile așezate pe mesele din lemn. Degetele îi alunecă printre plăcintele cu dovleac, trasează linii-n valuri peste borcanele cu zacuscă, dezmiardă o pâine coaptă, apoi palma i se face căuș să cuprindă pântecele perelor dintr-un coș de răchită, scrie pressone.ro.

Când baletul mâinii se încheie, Irina se așază pe un scaun și ascultă cântecele intonate de alți copii. A văzut tot.

Irina*, elevă la Școala Gimnazială Specială pentru Deficienți de Vedere din București, este una dintre fetele care ne-au povestit, cu lux de amănunte, neglijențele și abuzurile pe care le suferă cei 42 de copii din internatul Școlii.
Copii care plâng de foame după cină   

Problemele au început anul trecut, în 2014, când internatul - aflat în subordinea Direcției Generale pentru Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) din Sectorul 2 - a fost mutat departe de școală, pentru a le face loc în clădire unor copii cu probleme psihice.

Sediul internatului era pe strada Traian, la 100 de metri de Școala Specială, aflată pe Austrului, la numărul 33. Copiii nu aveau de făcut decât să traverseze strada. Memoraseră traseul, care era foarte scurt și, deci, lipsit de pericole.


Mai multe, pe pressone.ro.