La inceput a fost instinctul. Si, timp de sute de milioane de ani, vietuitoarele pamantului, inclusiv omul, s-au inmultit si si-au crescut puii ghidandu-se dupa reguli si metode sapate parca in ADN. Dar intr-o zi a mileniului trei, omenirea pare ca s-a ratacit. Si-a pierdut reperele si instinctele, siguranta de sine si brusc a inceput sa aiba nevoie de ghidaj in cresterea copiilor. Azi, e deja un fenomen urias, mare cat planeta, si se numeste parenting.
„Parentingul e o ramura care vine din psihologie si care se centreaza pe relatia dintre parinte si copil. In limba engleza inseamna meseria de parinte. Tot ce tine de parenting in lume si in Romania se refera la ce nevoi au copiii si ce trebuie sa fac eu ca parinte”, explică Otilia Manteleres, psiholog.
Astfel a aparut o noua stiinta, la care, acum o mie de ani, sau zece, nu s-ar fi gandit nicio mama pe pamant, caci o avea in instinct: cea a modelarii copilului. E o filosofie care are in centru ideea ca, acum, cei nu se mai cresc, ci se educa. Iar aceasta educatie, spun specialistii in parenting, trebuie sa inceapa din burta mamei si sa continue toata viata.Si cu ce se deosebeste asta de ceea ce au facut parintii si strabunicii si stra-stra bunicii nostri, o sa intrebati? Pai, una dintre diferente e ca aici mama e mai multe. Azi, numai Romania are zeci de site-uri, sute de bloggeri, mii de carti, nenumarate cursuri si grupuri pe Facebook care te invata cum sa nasti, cum sa hranesti, cum sa te joci, sa-i vorbesti, sa adormi sau se te porti cu propriul copil. Din toate acestea s-a nascut, evident, o industrie de peste 1,5 milioane de euro si multa controversa. Parentingul, pe romaneste parentaj, nu e nou pe piata. A aparut in occident prin anii 60 si a testat putin apele in Romania acum vreun deceniu si jumatate, dar apoi a ramas ascuns prin librarii. Pana in urma cu 8 ani, cand lumea a început sa-l ia in serios. Adevarata explozie s-a produs insa in ultimii 3 ani. Gasise teren fertil la noi, spune Urania Cremene. Ea este cel mai bine vandut specialist de parenting din Romania si posesoara unei platforme online pe care parintii platesc ca sa participe la un curs de 9 luni, despre cresterea si educarea copilului. A pornit la drum acum 6 ani, de una singura, ajungand azi la o echipa de 30 de angajati. E atat de mare, incat isi pregateste o retea de traineri care sa bata tara in lung si-n lat, in locul ei, caci nu se poate imparti la cate cereri are.
„Suntem fara doar si poate tributari unui stil autoritar de parenting catre extrem. Lucru care probabil in occident s-a schimbat odata cu anii 60. Dintotdeauna copiii au fost educati pe baza de pedeapsa si recompensa. Mai degraba pedeapsa decat recompensa. Avem o patura sociala, inca bine reprezentata, care spune bataia e rupta din rai si care spune eu l-am facut eu il omor”, spune Urania.
Irina nu crede asta neaparat, dar da, i s-a intamplat de multe ori sa-si bata copilul. Fara sa simta furie, spune ca pur si simplu acesta a fost primul impuls cand vorbele n-au mai fost de ajuns. „I-am dat o palma in cap copilului. Anul trecut la un moment dat eram in parc cu sotul iar copilul meu zbiera ca vrea sa mearga in carucior intr-o fustita cu picioarele pe sus sa i se vada chilotii si pe mine ma deranja si i-am zis ca nu, nu faci asa, sotul a incercat sa-i epxlice calm si nu a functionat si asa m-am enervat ca i-am dat o palma in cap copilului”.
Irina e mama de doi, iar cu fetita, primul ei nascut, recunoaste ca a fost extrem de permisiva. Tocmai din teama de a nu trece si cea mica prin ce a trait ea cand era copil. „Pe mine parintii mei m-au lovit si chiar batut dar ce ma deranjeaza cumva e ca mi s-au spus anumite cuvinte si mi se spun si acum pe care nu as fi vrut sa le aud si asta nu as vrea sa fac cu copilul meu. Pentru ca toate jignirile astea si critica continua iti reduc foarte mult stima de sine” spune mama celor doi copii.
Lispa ei de incredere e inca atat de adanca, incat ii pune bete-n roate pe plan profesional si o face sa creada ca nu e in stare sa-si creasca bine si frumos copiii. Si teama de parinti e tot acolo. Nici azi nu stie cum sa le dea o veste proasta sau cum vor reactiona daca vor fi dezamagiti de ea. De aceea, inainte de nastere, in loc sa mearga la mama ei si sa-i ceara sfaturi, si-a cumparat primele carti de parenting. O sfatuise prietena ei ce autor sa aleaga: „tu nu o stii pe Urania Cremene? Cea mai tare in parenting? Cum nu ai auzit de ea?” Le-a luat, le-a asezat apoi frumos in biblioteca si a uitat de ele, cand au navalit peste ea provocarile venite odata cu bebelusul. Peste doi ani insa, cand nu mai reusea sa se inteleaga cu fiica ei, si-a reamintit de Urania.
„Toata lumea imi spunea ca nu i-am pus limite ca face ce vrea cu mine si ca nu stiu sa o educ. Mi am dat seama ca copilul meu pare putin scapat de sub control. Aceste cursuri ale Uraniei si spunea ca a fi un parinte permisiv e mai periculos decat sa fii un parinte autoritar. Pentru ca parintele permisiv ii da senzatia copilului ca poate face ce vrea el si devine iresponsabil. Dar nici nu vreau sa ma duc in extrema cealalta. As vrea sa fac cumva cu moderație dar nu prea imi iese inca” spune Irina. Asa a ajuns o adepta a parentingului. Irina a început sa citeasca, s-o urmareasca pe Urania in clipurile ei online, sa mearga la conferintele Otiliei Mantelers, si sa aplice pe cat putea tot ce o invatau specialistii in parenting.
„Se spune ca trebuie sa ii dai control si copilului, sa il lasi si pe el sa aleaga dar sa aleaga in niste limite, pentru ca el isi doreste sa aleaga ea tot timpul” împărtășește Irina. Curand a vazut primele roade ale instructajului de mama. Dar, in acelasi timp, constata ca acest parenting nu e litera de lege. El nu functioneaza dupa manual si e si firesc, spune: copiii sunt cu totii diferiti. E adevarat, i-a temperat ei furia si si reactiile agresive, dar e inca departe de a reusi cu adevarat de a reusi sa-si calmeze propriul copil, ajuns la varsta de 6 ani.
„Oamenii de parenting iti spun niste retete cum sa fii poate 75%-80% din timp sa fii bine. Nu ai cum sa reactioezi tot timpul ca intr-un manual ca nu ai fi om. Important este sa îi creez copilului meu niste limite sa il pun in valoare si sa incerc sa nu-l critic. Ceea ce imi doresc eu e sa am o relatie buna cu el si cand are o problema sau o bucurie sa mi-o spuna pentru ca noi in relatiile cu parintii nostri, de multe ori stim cate kg au, ce medicamente iau, dar nu stim care a fost cel mai frumos moment din viata lor sau cea mai mare durere si ajungem ca ei sa aiba 70-80 de ani si sa nu stim nimic despre ei pentru ca nu ne-au vorbit despre astfel de lucruri. Ne-au spus doar invata, invata, dar ala de ce a luat o nota mai mare decat tine?” povestește Irina.
Asa functioneaza, se pare, noua generatie:in clasa educata, pare ca nu exista parinte care sa nu fi apelat macar o data la un specialist sau un psiholog intr-o problema de crestere a copilului. Multi, poate, chiar fara sa mai priveasca spre parintii lor, pe care ii considera depasiti. Conflictul intre generatii, real sau inchipuit, pare sa fie una dintre explicatiile acestui fenomen aparut in premiera in istoria speciei noastre.
„Mamele noastre nu au avut 2 ani sa stea cu copilul acasa au fost nevoite sa gaseaca solutii sa-i dea la cresa sau la bunici la tara, la matusi, care puteau sta cu copiii si din aceasta cauza implicarea lor in educatia noastra a fost mai mica decat e a noastra si din cauza asta avand diverse traume acumulate in copilarie, generatia noastra nu vrea sa le dea mai departe. Ne-am dat seama ca educatia primita de la paariti nu a fost cea potrivita, poate ca ne-am simtit jigniti, parasiti,ne-am simtiti criticati, judecati, fortati obligati sa facem lucruri, sa ascultam fara sa ni se spuna de ce. Acest lucru ne-a format niste persoane fara incredere in sine, care nu au curaj sa actioneze si asta se vede” explică Ana Vioreanu, expert în partenting. Din apartamentul sau de doua camere din Bucuresti, da consiliere pe internet parintilor cu urgente. Ei ii trimit intrebari concrete, ea le raspunde cum ar trebui sa interpreteze fiecare comportament in parte si cum sa si-l schimbe.
„Apeleaza la mine pentru ca au incredere in mine pentru ca imi urmaresc pagina de Facebook, poate si contul meu personal daca le place ce citesc pe site se aboneaza la newsletter si pe newsletter am o relatie speciala cu ei scriu eu personal, toate constientizarile mele cele mai interesante si profunde despre relatia mea cu copilul, relatia mea cu mine, emotii si atunci capata incredere in mine si stiu ca pot sa-i ajut in momentul in care vin in program cu mine”,spune Ana. In functie de expert si de durată, un curs sau o sedinta de instructaj poate costa intre 300 de RON si 1000 de euro. Pentru cei care nu-si permit, piata de parenting din Romania abunda in carti, majoritatea traduceri ale scriitorilor straini, care se vand ca painea calda.
„Într-un an de zile, la Ordinul miilor. Putem spune ca este un boom pentru ca in ultimii 4 ani si in aceasta colectie parentaj au aparut foarte multe titluri noi si autori noi. Noi ne dorim ca si autorii romani sa intre pe aceasta piata a parentajului cu carti cu titluri care a ilustreze cumva realitatiel culturale din aria noastra culturala din spatiul romanesc” spune Sorin Iucaci.
Exista carti despre orice, cum sa-ti adormi copilul sau cu activitatile potrivite pentru fiecare luna de viata, cu povesti adaptate la timpurile noastre, in care copiii invata sa fie curajosi sau sa-si recunoasca sentimentele, carti despre mindfulness pentru parinti, care te invata cum sa nu te gandesti la job sau sa nu te uiti pe telefon in timp ce vorbesti sau petreci timp cu propriul copil. Intre timp, povestile traditionale romanesti au pierdut din greutate si continua acelasi trend. Acest impuls de a cauta raspunsuri in alta parte vine nu doar din dorinta acestei generatii, prima din istorie, dornica sa se desprinda total de parinti si de trecut. Ci, spune Urania Cremene, si din faptul ca instinctele care au ajutat omenirea sa supravietuiasca atatea sute de mii de ani s-ar fi pierdut odata cu evolutia tehnologica si emanciparea speciei, in ultimele decenii.
„Pana acum 2-3 generatii familia, era o familie compusa din multi membri care preia intreaga familie sub acelasi acoperis. Doi parinti cu 6 copii, mai erau bunicii, veneau nepotii pe rand si la o proximitate de mers cu piciorul existau alti veri si alti veri. Inseamna ca o femeie ajunsa la varsta maternitatii, a asistat la nasteri, ingrijiri de copil, carat de copil, hranit copilul, tot ce inseamna cresterea unui copil. Ceea ce la noi nu mai e cazul. Multe femei la 30 de ani cand ajung mame nu au vazut niciodata cum se schimba un pempers. Acum 2 generatii singura grija a unei familii era sa-si hraneasca copiii si sa-i vada la casa lor, cu o meserie. Nu-si punea nimeni problema daca copilul respectiv are stima de sine sau daca are vreo depresie sau care sunt talentele lui native si ne-am mutat de la asta, de la strict supravietuire inspre aceasta grija si sunt prima generatie, poate a doua, in acest mediu care-si pune problema fericirii. Nu numai supravietuirii, fericirii copilului. Stimei lui de sine ” explică Urania.
Poate ca definitia fericirii s-a schimbat de-a lungul secolelor. Nu mai inseamna pace sau hrana sau camin sau caldura. Azi, se fixeaza teluri sofisticate, ca fericirea copiilor lor si bunatatea lor cu cei din jur, empatia, capacitatea de a se bucura de o viata linistita, indiferent cum i-ar merge lucrurile la scoala, forta de a nu tanji dupa averi si de a se simti inferior din cauza unor eventuale comparatii cu ceilalti. Exact asta viseaza Alina Prodan pentru cei doi copii ai ei care alearga acum prin casa si pentru fetita care e pe drum.
„Ce inseamna parenting? Sa-ti cresti copilul asa cum e cel mai bine pt copil, penru familie sa ai un copil sanatos si fericit. Ce-mi doresc cel mai mult e ca ei sa fie fericiti. Nu vreau copii super inteligenti sa aiba nu stiu cati bani. Sa fie copiii fericiti indiferent ce fac ei”, este de părere Alina.
Desi are parinti pe care ii iubeste si ii respecta pentru felul in care au crescut-o, Alina a citit totusi cat de mult a putut despre ce implica a fi mama, ba chiar a facut si cursuri de parenting. Nici n-ar fi conceput sa ramana pe din afara: toate mamele din jurul ei au facut asta. Insa, trei copii mai tarziu, a inteles ca povestea asta nu e pentru ea: „Am citit tot si eram disperata ca era atat de multa informatie pe care trebuia sa o acumulez si atatea lucruri noi de facut si incercam sa le fac si eu ca la carte pana m-am trezit cu copilul in brate si mi-am dat seama ca nicio regula nu poate fi respectata, fiecare copil e diferit, fiecare mama e diferita. E adevarat sunt carti de parenting, sunt cursuri. Nu sunt rele din orice poti sa gasesti si sa iei ceva bun. Dar e foarte important sa pot sa selectezi. Pentru ca altfel devii foate radical si nu stiu daca e bine nici pt copil nici pentru tine. Pui presiune si pe tine, si pe copil si poate nu vi se potriveste acea regula acea procedura. si poti sa faci mult mai mult rau.”
Ea merge dupa regula bunului simt: relaxare, respect si fara exagerari. A descoperit in carti lucruri pe care si ea, dar si alte mame prietene le faceau instinctual. Si nu intelege de ce fiecare element din viata unui copil trebuie studiat, analizat, desenat, sustinut cu studii internationale. Instinctul nu a disparut, a constatat pe propria piele. Si ea, si copiii adora sa descopere lumea, nu trebuie sa citesti tomuri intregi ca sa fii curios.
„Cum sa inveti copilul cu texturi, adica ii pui intr-un castronel grau intr-unul faina, si invata texturile pai asta fac si eu cu ai mei cand gatim nu treuie sa-mi spuna Monterssori cum sa inveti copilul cu texturi. Chestiile astea le facem oricum. Poate daca sta cu bona sau cu cineva care nu se ocupa. Dar chiar si asa, el e cu cineva tot timpul si vede lucrurile astea. Sunt chestii exagerate” , este de părere Alina.
La fel simte si Otilia Mantelers: parentingul e bun, dar cu masura, presiunea cercului de prietene si cunoscute asupra tinerelor mame ar trebui temperata si alegerea "profesorului de parinti" ar trebui cantarita foarte atent: „Ce se intampla acum in Romania este un pic de exgerare a fenomenului de parenting pentru ca acum sunt foarte multi instructori si foarte multi specialisti si e foarte usor sa devii specialist in parenting. Si problema este ca sa dau multe sfaturi despre ce s afaci cand copilul spune un cuvan nepotrivit. Ce sa faci cand copilul nu mananca. Ce sa faci, ce să faci și nu se pune accent pe cum e relata dintre copil si parinte, daca copilul meu nu vrea sa manance si pe mine ma sperie lucrul asta hai sa vad de ce ma sperie pe mine”.
Otilia e la baza psiholog. Si-a luat diploma dupa ce a nascut primul copil si a inteles ca relatia dureroasa cu parintii ei si bagajul emotional pe care-l ducea cu ea din copilarie nu se potriveau deloc cu ce voia sa experimenteze ea ca mama. Asa ca s-a apucat de studiat, dar nu ca sa invete sa-si creasca baiatul, ci ca sa se inteleaga pe ea. In timp, a descoperit ca exista foarte multe stiluri de parenting. „Specialisti care impartasesc in mare aceleasi valori si doar anumite aspecte sunt diferite spre exemplu crizele de furie noi le abordam, ca pe niste descarcari ale sistemului nervos ale copilului si atunci studiile spun despre cat de bine le face un copiilor sa poata sa tipe cateodata cand noi putem sa-i ascultam, iar in alte abordai de parenting crizele de plans sunt vazute ca fiind manipulari ca sa-si obtina ce-si doreste si atunci sfaturile in acea categorie de parenting sunt legate de ce poti sa faci sa eviti o criza.” explică psihologul.
Complex, nu? Si complicat deopotriva. Cu alte cuvinte, nu doar ca parentingul modern e diferit de cel din trecut, ci exista multe tipuri de parenting modern, in care te poti rataci cu usurinta: parenting de atasament, neconditionat, conditionat, autoritar, neautoritar. Si, evident, fiecare stil cu specialistii lui. La noi a prins foarte bine parentingul de atasament. Sau naturalismul care pleaca de la ideea ca adultul si puiul trebuie sa stea lipiti cat mai mult, inca din primele secunde de viata. Si atunci, mamele stau acasa doi ani cu copiii, ii hranesc cu lapte matern la cerere, adica fara ore de masa fixe, dorm cu ei si ii poarta pe piept, in sisteme de purtare. Exista si studii realizate in Statele Unite care confirma ca aceast ar fi cea mai buna metoda de crestere a copilului: sa-i permiti sa devina independent in ritmul lui propriu si sa-l lasi sa se desprinda de familie- ca sa mearga la cresa sau la gradinitia, doar atunci cand se simte el pregatit. Si tocmai cand acest val crestea la noi si atragea tot mai multe adepte, sosea la Bucuresti Adriana Bachman, o romanca stabilita in Statele Unite care a dat totul peste cap, propunand un alt model: independența.
Desi exista foarte multe teorii, poate chiar cate mame, atatea teorii, Romania pare sa nu se mai sature de ele. Cu cateva zile inainte de Adriana Bachman au sosit la Bucuresti alti doi mari traineri, cei mai mari din lume: Alfie Kohn si Larry Cohen. Doi rivali, cu nume similare, care promoveaza stiluri de parenting diferite si care, printr-o ciudata coincidenta, si-au sustinut seminariile fix in acelasi timp, in doua cladiri diferite din centrul capitalei.
Alfie Kohn care a argumentat in fata a 300 de parinti si profesori ca noi ne iubim copiii pentru ceea ce fac si nu pentru ceea ce sunt ei. Pe aceasta idee si-a construit un program de parenting care a dat toata lumea peste cap si care l-a plimbat pe toate meridianele si la toate marile talkshow-uri . Un stil care vorbeste despre dragoste neconditionata exprimata prin lipsa pedepselor, a laudelor si recompenselor, a notelor la scoala si a competitiei, pe care o descrie drept „bucuria mea ca tu ai pierdut". Alfie spune ca intr-o democratie, copiii trebuie sa-si poata controla viata, inca de mici. Adica, sa-i ascultam si sa le respectam dorintele de la primele minute de viata: sa nu-i schimbam de scutece, daca nu au chef atunci, sa nu le dam mancare daca nu vor, sa-i lasam sa faca tot ce vor. De exemplu, trainerul spune ca si-a intrebat fiica in varsta de 5 ani ce crede ea ca ar trebui sa faca pentru a fi mai repede gata sa plece la gradinita, dimineata. Si fetita i-a spus ca singura varianta care-i vine in minte e sa doarma peste noapte cu hainele de a doua zi. Tatal a acceptat si astfel pana la varsta de 11 ani, fiica lui Alfie Kohn s-a trezit in fiecare zi direct in hainele de plecat la scoala.
In teoria americanului, nici pedeapsa, nici lauda nu-si au locul. Copiilor trebuie doar sa le fie explicate consecintele faptelor lor. Alfie si-a bazat intreaga teorie a parentingului neconditionat pe mai multe sondaje in randul adolescentilor care, in majoritate covarsitoare, au spus ca au fost iubiti conditionat in copilarie. Adica nu li s-a aratat dragoste atunci cand au gresit, cand au luat note mici, cand parintii s-au suparat pe ei. De aici, spune trainerul, dovada ca pedeapsa de orice natura nu e o lectie, ci o trauma. Dar nu toate studiile ii dau dreptate lui Alfie Kohn, spun alti specialisti. Cum sa-l faci pe copil sa inteleaga ca societatea are reguli care trebuie respectate, daca de mic i se permite sa incalce orice limita?
„Cercetarile in domeniu arata ca ca parintele exigent care impune reguli si pe de alta parte manifesta si suport e stilul de parenting cel mai bun, cel mai de succes. Nu neaparat cel care se numeste democratic. Deci reguli multe si suport maxim se demonstreaza prin cercetari ca ar fi un stil optim de parenting chiar daca pare socant”, este de părere Georgeta Pânișoară
Georgeta Panisoara e un specialist in parenting atipic: spre deosebire de ceilalti, n-are o echipa care sa-i popularizeze opera, nu are asistenti care sa organizeze conferinte si seminarii sau sa se ocupe de Facebook si de site. Dar e expertul cu cea mai mare pregatire univeristara in domeniu: e profesor universitar la Facultatea de Psihologie. Scrie carti, creeaza jocuri educative pentru copii si parinti si e foarte vehementa in privinta acestui fenomen care a cucerit Romania: parentingul, asa cum e practicat la noi, cu foarte putini profesionisti, poate fi extrem de periculos si sa construiasca o societate complet neadaptata la realitate, refractara la reguli, dar fara stiinta de a pune ceva in loc.
„Exista modelele acestea oarecum extreme spre libertate si fara limite, nu sunt de acord cu o astfel de conceptie pentru ca pana la urma avem limite in societate, avem limite si in familie, avem limite la scoala, la serviciu si trebuie cu totii sa respectam niste reguli si atunci cand mergem la supermarket si atunci cand traim intr-o comunitate. Fiecare parinte trebuie sa aiba viziunea lui despre ce vrea sa faca cu copilul lui pentru ca uneori mergem in deriva spre conceptiile altora. Luati o foaie de hartie si faceti un tabel cu 2 coloane: intr-una sa fie scris ce astept eu azi de la copilul meu si in a doua cum vreau eu sa fie valorile copilului meu peste 20 de ani”.
Despre coerenta vorbeste si Larry Cohen, celalalt specialist in parenting venit la Bucuresti. E un bunic american tipic, pozitiv, glumet, zambitor, care si-a cucerit publicul prin buna dispozitie. Trei sute de parinti veniti sa-l vada, dupa ce cartile lui retete de jocuri sau arta harjonelii s-au vandut ca painea calda prin toata lumea. Teoria lui spune ca jocul e esential in cresterea unui copil, ca-l poate vindeca de frici si traume, ca-i poate ajuta pe parinti sa treaca peste momentele de razvratire ale celor mici si sa-i conecteze mai tare de copiii lor. Si ca tot prin joc, se impun si limitele. Doar ca teoria si practica nu se pupa intotdeauna. Cel putin, nu usor. Spre exemplu, cum sa te porti cand copilul greseste sau face o criza de "tantrum", cum se numeste mai nou isteria. Ce sfat sa alegi intre, du-te in alta camera si sa numara pana la zece sau trimite imediat copilul in camera lui sau ramaneti in aceeasi incapere dar nu va mai vorbiti sau luati-va in brate si discutati despre sentimentele voastre?
Ditta Depner e expert in parenting si nastere naturala. Si in primul rand, mama de baiat si fata. A incercat sa nasca si sa-si creasca propriii copii dupa sfaturile marilor experti, dar s-a lovit de insucces atat de dureros si de puternic, incat a inteles ca trebuie sa faca ceva complet diferit, atat in propria sa viata, cat si in ceea ce le preda mamelor. „Chestia cu educatia si cu dresajul, te doare mintea cate exista, cum sa-ti antrenezi sau dresezi copilul, sunt niste tampenii pentru mine nu e un animal. Pentru mine este mai importnat ca parintii sa devina constienti de ce imprimari au primit si de unde. De la propriii lor parinti. Oamenii astia care predau multe cursuri vor sa te faca dependent de metoda lor. Asta le spun parintilor: fratilor nu aveti nevoie de nicio metoda eu va dau aici niste cunsotinte pe care nu le puteti gais in alta parte dar uitati-va la voi, cautati-va pe voi pt ca asta va trebuie nu metode.”
Cursul ideal de parenting, spune Ditta, ar trebui sa fie deci unul de autocunoastere, de redescoperire a instinctelor mostenite de mii si mii de generatii. „Copilul cand vede ca mama e relaxata nu va avea tendinta aia sa o scoata din minti. Am facut testele astea cu ai mei cand erau pusi pe hai sa vedem cat duce. Si la un moment dat ziceam bine hai sa vedeme cum faceti voi si imi dau seama ca am de invatat de la ei. Nu am nevoie sa invat tehnici sa-i dresez. Ci ei ma dreseaza pe mine sa ma intorc la mine nu invers. Si cred ca aici e foarte frumos. Nu vreau sa inteleaga cineva ca nu recomand cursurile. Ba da, faceti dar cursurile alea ar trebui sa va redea voua increderea ca puteti fi voi asa cum tre sa fiti si va doriti sa fiti”.
Peste ani, parentingul, asa stufos si permanent reinventat, a reusit sa devina o industrie in sine. Exista sute de mari companii cu produse pentru mame tinere sau bebelusi. Si tot mai multe branduri care n-au legatura directa cu cresterea celor mici, isi gasesc un mesaj de nisa si pentru acest public.
„Cele mai active sunt femeile insarcinate, dupa care sunt femeile cu copii intre 0 si 2 ani stau acasa, au timp, se uita, au nevoie de informatie. Nu stiu cum sa gestioneze problema ca nu au niciun manual de folosire a bebelusului si cauta informatii. Petrce foarte mult timp online cel mai mult pe telefon”, explică Adelina.
Adelina Dondorici e antreprenor si tanara mama si e unicat pe piata de business de parenting. In cladirea unde-si are sediul compania ei, fata in fata cu biroul sau e camera fetitei in varsta de un an, care o însoteste in fiecare zi la lucru, ca sa poata petrece cat mai mult timp impreuna. Acum 6 ani, Adelina a simtit o nisa neexploatata in Romania, numita regie de parenting, si care in SUA avea cifre de afaceri de zeci de milioane de dolari. Atunci a hotarat sa deschida prima agentie de vanzari de publicitate dedicata acestui domeniu.„Daca esti client care produce scutece sau formula de lapte si vrei sa te promovezi pe 5 siteuri de parenting din portofoliu nostru, partea de negociere o porti cu noi. Un etsimat al piete pot sa-ti spun pe digital. Probabil ar fi la maxim un milion si jumatate de euro estimatul pietei de digital pe categorie”.
Aceasta suma se imparte la sutele de blogger si de site-uri de parenting aparute pe piata in ultimii 4 ani. Detinute de mame sau chiar de tati care prefera sa stea acasa pentru a-si creste copiii si in timp ce fac asta, castiga bani pur si simplu povestind ce li se intampla in viata de zi cu zi: cum gatesc, cum spala, cum se joaca si se plimba, ce citesc, orice. O meserie in sine care poate sa sustina o intreaga familie. Ca orice fenomen, si parentingul si-a gasit repede adepti, a crescut uimitor in timp record si intr-o zi, a inceput sa "dauneze grav sanatatii". Asta se intampla cand ceva e "inghitit" in cantitati prea mari si e administrat de catre oricine. Specialistii in domeniu spun ca si in Romania asistam acum la nasterea unui contracurent.
„Eu imi dau seama cand e prea mult parenting pentru cineva si pentru mine personal in momentul in care eu ma simt agresata. Adica ma pedepsesc si spun ok astazi am gresit hai sa mai citesc o carte. Sau hai sa ma mai duc la un curs. E ok sa o fac o data de doua 3 ori. Dar cand o fac non stop si ma imt agresata si tot vinovata ma simt inseamna ca e prea mult poate ca nu trebuie sa mai facem nimic atunci poate ar trebui sa am grija de sufletul meu si oricum eu asta recomand parintilor ca decta sa ma duc la 50 de cursuri de parenting mai bine ma duc la 2 bune si in rest ma plimb. Dar sa am grija de sufletul meu” este de părere Olivia Manteleres.
Cu alte cuvinte, sa ne intoarcem la instincte. Si din prea mult parenting s-a ajuns la antiparenting. Suntem, se pare, singura tara din lume cu un fenomen antiparenting organizat. Adica nu doar parinti imprastiati in tara care privesc cu suspiciune acest subiect. La noi, s-a scris o carte, iar zeci de mii de parinti s-au reunit intr-un grup pe facebook creat de un.preot, filozof. Il cheama Savatie Bastovoi.
Un personaj foarte carismatic care le face concurenta serioasa expertilor cu mii de adepti, chiar daca el e unul, iar ceilalti sunt multi. Umple sali din marile universitati si reuseste sa-si vanda cartea chiar inainte sa o puna in vanzare. Poate ca si titlul a ajutat in acest sens: Antiparenting. „Cartea asta sa va dau o statistica, in 3 saptamani s-au dat 10.00 de carti si a trebuit sa mai targem un tiraj ca sa venim aici.” spune preotul.
Savatie Bastovoi a adunat pe Facebook, in doar cateva saptamani peste 30.000 de adepti ai stilului sau de parenting. Un stil ofline, spune parintele, in care sare-n ochi diferenta dintre parintii prezenti la conferintele lui si cei ce-si cauta informatiile prin alte medii. „Intalnirile aceste in numar atat de mare, acum par sa vina dintr-o alta epoca. Pentru ca acum savarsim o evadare din online din internet, acolo ne vedem, ne cunoastem, dar timpul aduce noi si noi oameni, copiii cresc intra la randul lor in discutiile si cautarile acestei lumi.Noi suntem in continuare majoritari. Oamenii teferi. Oamenii buni. Oamenii curajosi. Sinceri. Iubitori. Sunt majoritari. Aceasta e o veste buna pe care tre sa v-o dau. Din pacate, in lumea aceasta digitala noi nu avem cuvant. Pentru ca sunteti zeci de oameni de treaba si considerati o pierdere de timp sa stai pe Facebook. Pt ca atunci and vezi atatea prostii iesi de acolo. Aceasta le-a dat prostilor curaj si i-a intarit in convingerea ca ei conduc lumea asta nu conduc ei nimic decat prostia lor. Este bine sa ne tinem impreuna. Sa gasim cai de a comunica pe care Biserica noastra le-a pus intotdeauna inainte.” spune Bastovoi.
Conferintele parintelui arata cu totul altfel. Chiar si oamenii care participa la ele. Iar Bastovoi le numeste intalniri intre oameni. Salile sunt atat de pline, incat oameni raman in afara cladirilor si primesc vesti, din gura-n gura, despre ce se discuta inauntru. Iar la final se fac cozi de parinti care cer sfaturi, binecuvantare si spera ca macar in antiparenting sa descopere ce nu au gasit in parenting. „Cineva s-a bagat in bratele mamelor si acolo face ideologia si propaganda crescandu-ne o generatie cu care nu ne mai putem intelege. Pt ca li se fagaduieste un copil al viitorului un copil nou, un supraom. Care nu va mai fi supus legilor acestei lumi. El va fi super destept va fi super creativ. El va actiona in echipa, va construi imperii economice. Dar lucrurile acestea nu se intampla, noi ne-am trezit cu o generatie de parinti cu care nu mai poti discuta. Am avut ocazia sa discut cu zeci de mii de oameni. Am constatat cu mare durere ca exista niste replici tip pe care le aud de la acesti oameni care au deplina convingere ca acele idei le apartin. Au deplina convingere ca modul in care exprima este rodul gandirii lor.”
Si-i sfatuieste pe parinti sa nu se lase pacaliti de marketingul de la toate colturile, de pe toate canalele de comunicare si mai ales din spatele „fetelor" care fac parenting. Spunand despre ele ca nu au niciun fundament sa discute la nivel profesionist si ca doar experienta de viata nu le califica pentru rolul pe care si l-au asumat. „Ele scriu. Cine ele? Nici nu stiu cum le cheama, de ieri, de alaltaieri s-au inventat nici nu stiu cum le cheama si au facut conturi. Sunt autoritatea suprema. La care scoli au fost? Cine le acrediteaza? Stai. Trainer acreditat in parenting. Bai baiete cine te-a acreditat. Ce e aia parenting? Pai nu e asa ca exista autoritarism, exhibitionism. Se cearta intre ei ca sun 100 de feluri. De 7 ani a aparut in romania cuvantul asta si deja e de 100 de feluri. Ce o sa faca peste 10 ani. Fiecare la randul lor incep sa dea acreditari. Acreditat in parenting neconditionat. Acreditat in parenting conditionat. Si sectele astea toate se sfadesc intre ei iar mamele, voi trebuie sa hotarati de care vrei si migreaza saracele de la nastere pana are copilul 4 ani a fost in 7 secte din astea. L-a tinut legat, l-a tinut dezlegat, l-a tinut itnr-o camera, apoi l-a luat la san si il aplauda!
Bastavoi sustine cu tarie ca autoritatea inseamna iubire, nu frica; parintii trebuie sa fie duri si sa impuna limite, sa nu mai cocoloseasca sau sa preaumple de iubire pe propriii lor copii. Pentru ca, pana la urma, Biblia nu la asta ne invata, iar noi cu totii am fost sarutati in somn, nu elogiati de mici.
Se spune ca zilele noastre reprezinta cea mai grea perioada sa cresti un copil. Dar poate ar fi mai sanatos si chiar mai usor, desi nu pare la prima vedere, ca parintii sa nu-si mai faca viata grea, cufundandu-se in lecturi nesfarsite. Ci pur si simplu sa priveasca spre propriii copii, apoi spre ei insisi, si doar sa-si faca timp sa povesteasca, sa rada, sa se joace, sa stea impreuna. Si daca toti ne-am purta natural, intreg parentingul, ca stiinta, poate ar fi inlocuit, in sfarsit, de instinct. Si am reveni la cresterea copiilor dupa sufletul nostru.
