Cum este corect: „acceptanță” sau „acceptare”?

Cum este corect: „acceptanță” sau „acceptare”? Ana Iorga a oferit răspunsul la această întrebare, la emisiunea Pe cuvânt de la Antena 3 CNN.

Cuvântul „acceptanţă” a început să apară des în locul lui „acceptare”, „aprobare”, sub influenţa englezei, de la „acceptance”. Acceptanţă nu este în DEX, îl găsim în Marele Dicționar de Neologisme din anii 2000 și în Dicționarul Ortografic din 2002. Avem nevoie de acceptanţă dacă avem acceptare? Să vedem exemple.

„Euro în Croaţia: mai întâi spaimă, acum acceptanţă.” La începutul anului 2023, în Croaţia a fost introdusă în circulaţie moneda euro - un pas important pentru turism. Scepticismul iniţial a dispărut între timp. Acceptanța înseamnă acceptare, oamenii s-au obișnuit, au înțeles, au acceptat.

Acceptanţă se bucură de un succes mai mare decât acceptare sub influenţa englezei.

acceptance = acceptarea unui cadou, a unei invitaţii, a unei oferte

Sensul al doilea: a fi de acord cu ceva și a aproba.

Acceptanța e deci acceptare sau aprobare. Cuvântul nu aduce, de fapt, vreo nuanță semantică în plus.

Apare mai frecvent în discursul oficial legat de resurse, proiecte, dotări militare.

„Programul Piranha 5 este repornit. Peste câteva zile începe procedura de acceptanţă a primului lot de transportoare”. Aici sensul este mai curând de aprobare. Totuși, „acceptanță” nu s-a generalizat.  

Într-un articol similar de pe un site jurnaliștii optează pentru acceptare: „România a semnat cu SUA scrisoarea de ofertă și acceptare pentru avioanele F-35, prin care țara noastră va achiziționa primele 32 de aparate F-35 pentru două escadrile.”

În concluzie, „acceptare” e cuvântul care ne trebuie, „acceptanţă” e construit după modelul englezesc și e cam în plus.