Ce înseamnă, de fapt, exclusivist. Cuvântul e folosit aproape peste tot, deși nu ar trebui
Publicat acum 8 ore si 17 minute
Ne putem aştepta ca, la un moment dat, probabil curând, să vină o decizie clară de la specialişti: mă gândesc la istorici şi la lingvişti şi la o recomandare din partea Academiei.
O altă variantă ar fi că se va impune tacit una dintre forme după o perioadă sau că vor circula ambele în paralel. Cred ca va exista o normă oficială, totuşi.
Intuiţia îmi spune că va fi Charles. Tendinţa de a traduce şi adapta numele proprii nu mai este atât de puternică în româna actuală.
Azi, toată lumea ştie măcar un pic de engleză, iar englezismele se preiau ca atare. În plus, exista deja în română Prinţul Charles, deci e puţin probabil să devină Carol.
Lucrurile nu stau foarte limpede nici în privinţa altor regi sau prinţi. Spunem în română şi Regele Felipe al Spaniei, dar pagina Wikipedia ne sugerează: Filip al VI-lea al Spaniei, Filip cu grafie românească.
Prinţul consort Philip, tatăl lui Charles, apărea şi cu numele englezesc, dar şi cu grafia românească: Filip, Duce de Edinburgh pe Wikipedia.
E drept că spunem Elisabeta a II-a, nu Elizabeth. Dar numele reginei a intrat în română în cu totul altă epocă, în care tendința era mai degrabă de echivalare a numelor.
Totuşi, nici epoca nu e hotărâtoare pentru o anumită alegere. Pentru că Juan Carlos I al Spaniei, de pildă, n-a mai fost Ioan Carol. A rămas Juan Carlos în română.
Tendinţa actuală este spre păstrarea ca atare a numelor străine, nu spre echivalarea lor cu nume româneşti, acolo unde există un echivalent. De aceea cred că se va impune Charles al III-lea, nu Carol.
