Ana Iorga a explicat, joi, la emisiunea „Pe cuvânt”, de la Antena 3 CNN, ce înseamnă, de fapt, exclusivist și de ce este folosit tot mai mult.
O proprietate exclusivistă, finisaje de lux, vacanţe de top. Totul e de lux, companiile îţi sugerează că eşti printre cei aleşi, o mână de oameni care se bucură de servicii speciale, de calitate, inaccesibile muritorilor de rând.
Totul e exclusivist mai nou:
Agenții imobiliari ne propun o proprietate exclusivistă, un apartament exclusivist.
Organizatorul de evenimente ne propune un restaurant exclusivist.
Exclusivist sugerează un cerc restrâns. Un apartament exclusivist nu e pentru toată lumea. Cui se adresează? Unei elite a banului? A bunului gust? Pe ce criterii ai acces la asta? Asta e problema cu exclusivist. Ce înseamnă exact? Dacă nu ştii exact ce înseamnă, cum ştii dacă îți dorești așa ceva? Şi de când exclusivist e atât de important? Ne încântă mai mult? Un restaurant elegant cu stele Michelin este mai puţin tentant decât un restaurant exclusivist?
Exclusivismul şi luxul sunt peste tot, mai cu seamă în discursul imobiliar, în domeniul serviciilor sau al vacanţelor.
- servicii premium
- finisaje de top
- destinaţii de lux
Adjectivul invariabil premium, de asemenea, e peste tot. De top, de lux la fel. Ce înseamnă ele exact? Finisaje de top înseamnă finisaje cu materiale de calitate, destinațiile de lux pot fi exotice, scumpe, greu accesibile ca distanță, organizare.
Nebunia merge și mai departe: Avem și luxury, tot ca adjectiv invariabil.
Când exclusivismul este peste tot mai e deci exclusivism? Efectul e invers. Ce promiteau furnizorii de servicii să fie de lux, de calitate, pentru un grup restrâns, pare că a devenit pentru toată lumea.
