De la preluarea Rompetrol în 1998, numele lui Dinu Patriciu a fost legat indisolubil de evoluţia companiei. Omul de afaceri a salvat compania, care avea pierderi de 1,5 milioane de dolari.
În 2001, FPS şi Rompetrol Group au semnat contractul de privatizare a combinatului Petromidia.
Strategia de afaceri a lui Patrciu a fost să folosească Rompetrol ca punct central al unui holding pe care l-a înfiinţat în Olanda şi care a ajuns să cuprindă în 2009 peste 20 de companii, cu afaceri de 8,7 miliarde de dolari.
După privatizare, împotriva lui Dinu Patriciu s-a început urmărirea penală pentru înşelăciune, evaziune fiscală şi spălare de bani. Totul a culminat cu reţinerea lui Patriciu, în mai 2005.
Însă procurorii Parchetului General nu au reuşit să prezinte judecătorilor probe suficiente pentru a demonstra necesitatea arestării lui Dinu Patriciu, după ce l-au supus la două reprize-maraton de audieri.
Cele 40 de ore de arest au costat Grupul Rompetrol 40 de milioane de dolari.
Un an mai târziu, în 2006, Patriciu a fost trimis în judecată pentru şapte capete de acuzare, printre care şi manipularea pieţei de capital.
La 7 ani de când a fost reţinuţ, instanţa l-a achitat pe Dinu Patriciu. Tribunalul Bucureşti l-a găsit nevinovat, deşi procurorii ceruseră pentru el pedeapsa maximă, de 20 de ani de închisoare.
Pentru condiţiile în care a stat în arest şi stresul din timpul audierii, Dinu Patriciu s-a plâns la CEDO.
La începutul lui 2012, CEDO a respins ca inadmisibilă cererea omului de afaceri. Lipsa aerisirii şi prezenţa toaletelor necompartimentate nu ating o asemenea gravitate pentru a fi calificate drept tratament inuman sau degradant, scrie în motivarea deciziei.
În schimb, Dinu Patriciu a câştigat un proces împotriva Serviciului Român de Informaţii. Afaceristul a cerut, în 2007, daune morale în valoare de 1 milion de euro pentru că a fost interceptat ilegal în dosarul Rompetrol. Doi ani mai târziu, Curtea de Apel Bucureşti a hotărât că SRI trebuie să îi plătească lui Dinu Patriciu despăgubiri de 50.000 de lei.
Tot atunci, Curtea a decis că prin înregistrarea convorbirilor telefonice de către SRI, statul român a încălcat dreptul la corespondenţă al lui Patriciu.
