O dată la patru ani, americanii îşi aleg un
preşedinte şi un vicepreşedinte, optând astfel atât pentru liderii naţionali,
cât şi pentru cursul pe care îl va lua politica publică. Pentru prima dată în
istoria Statelor Unite ale Americii, pentru o preşedinţie democrată se luptă un afro-american şi o femeie, cu şanse aproape egale. Hillary Rodham Clinton, senator de New York
şi fostă primă doamnă alături de cel mai infidel preşedinte american, şi-a
construit o campanie de amploare, câştigându-şi simpatia delegaţilor din cele
mai importante state: New York şi
California.
În schimb, Barack
Obama, senator de Illinois şi fost avocat pentru Drepturile Omului, are
avantajul de a fi câştigat mai mulţi delegaţi de partea sa. Obama, al cărui tată este originar din Kenya, este considerat de către
experţi a fi primul candidat afro-american cu şanse reale de a câştiga
alegerile prezidenţiale. De cealaltă parte a baricadei, republicanii vor
înfrunta prezidenţialele, cel mai probabil, cu John
McCain, senator al statului Arizona, fost
luptător în războiul din Vietnam,
unde a fost capturat şi ţinut prizonier timp de cinci ani. McCain a candidat la
preşedinţia SUA şi în anul 2000, iar acum ar putea deveni cel mai în vârstă
preşedinte al SUA. Cele mai mici şanse la preşedinţie le are fostul guvernator
al Arkansas, Mike Huckabee, care nu se dă însă deocamdată bătut.
Sistemul prin care este ales preşedintele
combină cerinţele constituţionale şi de statut, regulile partidelor naţionale
şi din fiecare stat, tradiţii politice şi practici moderne. După cum se
stabileşte în Constituţia SUA, alegerea preşedintelui este făcută de către
electorii aleşi în fiecare stat. Autoritatea care ia decizia finală în alegerea
viitorului preşedinte SUA este colegiul electoral, care cuprinde electori din
fiecare stat, numărul acestora fiind egal cu reprezentanţii fiecărui stat în
Casa Reprezentanţilor şi în Senat. Toate statele (cu excepţia a două dintre
ele) oferă voturile electorale pe principiul ?câştigătorul primeşte tot?
candidatului care a primit cele mai multe voturi ale populaţiei din statul
respectiv.
Astăzi,
Hillary Clinton
Cea mai strânsă luptă electorală se dă anul
acesta în tabăra democrată, unde Hillary Clinton şi Barack Obama erau cot la
cot în sondaje încă dinainte de cele mai importante alegeri preliminare pentru
scrutinul prezidenţial din 4 noiembrie 2008. Decizia finală privind candidatul
pe care democraţii îl vor arunca în cursa pentru Casa Albă va fi luată însă la
Convenţia din luna august, iar republicanii vor alege la Convenţia prevăzută
pentru luna septembrie. Astfel, Hillary Clinton ar putea deveni prima femeie
preşedinte a Statelor Unite.
Spre deosebire de toate celelalte persoane
angajate în cursa electorală, Hillary Clinton a pornit cu un atu foarte
important: cunoaşte din interior viaţa de la casa Albă şi jocurile politice.
Cota sa de popularitate era oricum ridicată şi până să intre cu toate forţele
pe arena politică, iar prestaţia sa ulterioară ca senator de New York nu a
făcut decât să sporească aceste avantaje.
Născută la Chicago, statul Illinois, Hillary Diane
Rodham Clinton împlineşte anul acesta 61 de ani. La 17 ani, ea s-a implicat
pentru prima dată în politică, mai exact în campania prezidenţială a
senatorului republican de Arizona, Barry Goldwater. În colegiu şi facultate,
Hillary a rămas consecventă convingerilor republicane, însă atunci când Richard
Nixon a fost nominalizat candidat la preşedinţie, acestea au fost zdruncinate,
iar ea s-a întors către ideologia democrată.
În 1975, ea s-a căsătorit cu Bill Clinton.
Înainte de fi prima doamnă a Americii, a fost prima doamnă de Arkansas, soţul
său fiind guvernator al statului. După ce Bill Clinton a câştigat alegerile
prezidenţiale din 1992, Hillary s-a implicat în activităţile politice cu tot
sufletul şi cu toată priceperea. A fost alături de soţul ei în momente grele,
când acesta a fost ameninţat cu justiţia pentru afacerea Whitewater. Mai mult,
Hillary Clinton a impresionat America şi o lume întreagă prin tăria de caracter
cu care a traversat scandalul relaţiilor lui Bill cu stagiara Monica Lewinsky şi cu alte nenumărate femei.
În noiembrie 2000, ea a fost aleasă senator de
New York, iar anul trecut, prestigioasa revistă Forbes a clasat-o pe locul 25
între cele mai puternice femei din lume.
Platforma
politică
În anul 1993, Hillary Clinton a condus un grup
care a creat o propunere pentru legislaţia menită să ofere servicii medicale generale tuturor cetăţenilor americani.
Proiectele respective nu au fost adoptate, însă ea a păstrat problema
serviciilor medicale universale drept unul dintre scopurile sale politice
principale. Un alt punct pe agenda sa politică îl constituie schimbarea globală a climei, o problemă
morală presantă a timpurilor noastre, sprijinind politicile pentru reducerea
emisiei de monoxid de carbon şi a altor gaze care contribuie la încălzirea
globală.
Ea propune realizarea unor investiţii în
tehnologiile pentru ?energie curată?, stabilirea unui program naţional pentru
reducerea poluării care cauzează încălzirea globală, creşterea eficienţei
combustibililor şi întărirea conducerii americane în ceea ce priveşte căutarea
unor soluţii pentru problema schimbării climei.
De asemenea, ea sprijină legislaţia care ar
oferi unora dintre imigranţii ilegali
să ceară statutul de locuitori
permanenţi ai SUA. De asemenea, a votat în favoarea unei legi care prevede
construirea controversatului gard - "cortină de fier" -
situat la graniţa Statelor Unite cu Mexicul.
În ceea ce priveşte Irakul, Hillary se declară în favoarea reducerii numărului de efective militare şi a propus o lege care ar
presupune începerea procesului de retragere a soldaţilor la 90 de zile de la
intrarea ei în vigoare. Afirmă că ar aduce înapoi toţi soldaţii americani
aflaţi acolo, înainte de sfârşitul primului ei mandat. Nu a menţionat însă în
ce moment al mandatului va avea loc această retragere totală.
Campania electorală
Hillary are un discurs bun, şi a fost văzută
multă vreme drept un candidat care nu face greşeli. Totuşi, în octombrie, în
cadrul unei dezbateri desfăşurată în Philadelphia, contracandidaţii ei
democraţi au atacat-o destul de dur. Atunci, ea a refuzat să îşi arate punctul
de vedere referitor la teme precum securitatea socială sau imigraţia ilegală,
şi chiar s-a contrazis în răspunsurile date.
De-a lungul campaniei electorale, nu au lipsit
nici schimburile dure de replici. Printre altele, Hillary Clinton a spus despre
Barack Obama că a acceptat bani pentru campanie de la un om de afaceri
suspectat de comiterea unor fraude. În replică, Obama i-a reamintit lui Hillary
de legăturile sale cu gigantul Wal-Mart şi a acuzat-o că îi deformează sistematic
declaraţiile. Şi pentru că vorbim despre bani, fondurile sale nu provin din
bani publici. Ea a plecat însă cu un avantaj considerabil, deoarece îi
rămăseseră fonduri de la alegerile pentru Senat.
Hillary a mai declarat că democraţii trebuie
să aleagă ?un preşedinte care acţionează, nu unul care se mulţumeşte să
vorbească?, cerându-i lui Barack Obama ?să separe retorica de realitate?.
Cine o
sprijină
Ajutor în campanie, Bill Clinton a fost de la
început alături de soţia sa. Un motiv în plus pentru analiştii politici
răutăcioşi să aducă aminte opiniei publice că, de fapt, Hillary a fost
preşedintele SUA pe timpul mandatului lui Bill.
* Consilierul politic Patti Solis Doyle, alături de o armată de consilieri.
* Consilierul Mike Henry.
* Purtătorul de cuvânt Howard Wolfson, un veteran al politicii.
* Evelyn S. Lieberman, care a consiliat-o când era primă doamnă.
* Roy Spence, un ?guru al mesajelor?, cum îl caracterizează ?ABC News?.
* Fostul secretar de stat Madeleine Albright, care s-a implicat activ în campania ei.
* Geraldine Ferraro, o fostă candidată pentru postul de vicepreşedinte al Statelor Unite.
* Steven Spielberg.
* Barbra Streisand.
* Martha Stewart.
* Quincy Jones.
* Chevy Chase.
* Michael Douglas.
* Madonna.
* Janet Jackson.
* John Grisham.
* Jerry Springer.
Comunitatea homosexualilor, lesbienelor,
bisexualilor şi transsexualilor este de asemenea un important susţinător al senatoarei în
cursa pentru Casa Albă, motiv pentru care zvonurile nu se vor potoli niciodată,
susţin analiştii. ?Pentru că adversarii politici şi nu numai s-au folosit de
lesbianism pentru a o ataca în plan politic şi personal, ea a simiţit pe
propria piele şi este mult mai conştientă acum de stigmatul pe care îl poartă
comunitatea gay?, scria publicaţia ?The Advocate?. Ea a negat că ar fi lesbiană, aşa cum au sugerat mulţi, adăugând că ?zvonurile nu pot fi controlate, iar oamenii vor
spune mereu ce vor?.
Dintre un
afro-american şi o femeie, americanii îl preferă pe Obama
Circa 72% dintre albii americani şi 61% dintre afro-americanii din Statele Unite consideră că ţara lor este pregătită să aibă un
preşedinte de culoare, relevă un sondaj realizat de CNN şi Opinion Research. În
acelaşi timp, doar 63% dintre alegătorii din fiecare categorie au răspuns
afirmativ atunci când au fost întrebaţi dacă Statele Unite sunt pregătite să
fie conduse de o femeie. Studiul a fost realizat în perioada 14-17 ianuarie, pe
un eşantion de 1400 de persoane adulte. Deloc încurajatoare pentru Clinton,
rezultatele nu o pot împiedica pe fosta primă doamnă să lupte din răsputeri
pentru a obţine învestitura democrată pentru Casa Albă.
Ella Moroiu, Antena3.ro
