Directorul SRI, medalie de onoare din partea comunităţii evreieşti din România

Medalia de Onoare "Prieten al Comunităților Evreiești din România" este cea mai înaltă distincție oferită şefului Serviciului Român de Informaţii (SRI) de Federația Comunităților Evreiești din România.

Distincția a fost acordată în semn de înaltă apreciere pentru contribuția majoră avută la protejarea comunităților evreiești din România, dar şi pentru implicarea deosebită în combaterea antisemitismului și a negaționismului Holocaustului.

Eduard Hellvig s-a declarat onorat de medalia primită.

"Sunt deosebit de onorat de acordarea Medaliei de Onoare “Prieten al Comunităților Evreiești din România”. Această distincție îmi oferă fericita ocazie de a celebra alături de dumneavoastră mai mult decât o contribuție personală. Este de fapt de fapt vorba despre o atitudine instituțională deschisă și respectuoasă față de o comunitate istorică a națiunii noastre. Vă mulțumesc!

Îmi place titulatura acestei medalii, cu accent pe cuvântul “Prieten”. Este adevărat, port în suflet calde sentimente prietenești față de marii reprezentanți ai acestei comunități în România.

Sunt încântat să fiu aici, în fața Adunării Generale a Federației Comunităților Evreiești din România. Mă simt printre prieteni. Și vreau ca în acest moment fericit pentru mine să evoc memoria unui alt bun prieten care mi-a fost model de bunătate umană și etică politică – domnul Aurel Vainer. Când am intrat prima oară în Parlament, eram cel mai tânăr membru al legislaturii. Domnia sa era decan de vârstă și ne-a legat o simpatie mutuală care ulterior s-a dezvoltat într-o prietenie cum nu poate exista decât între un maestru și un discipol.

Pe 18 aprilie a fost un moment de comemorare a Holocaustului pentru întreaga comunitate a celor care prețuiesc viața și umanitatea. A fost în plus un moment necesar de reflecție față de orice tendință autoritară, disprețuitoare și ucigașă față de alte popoare și alte culturi. Din păcate, istoria la zi ne arată că tragedia Holocaustului nu a produs toate învățămintele necesare pentru toată lumea. Războiul, înțesat de propagandă și dezinformare, aduce la lumină din nou sintagme de gândire pe care le credeam depășite, frici monstruoase și ură manifestată prin cruzime de nedescris împotriva unor comunități fără apărare.

Realizăm că eforturile de aducere aminte și educație trebuie să continue, astfel încât lecțiile istoriei să devină comori de cunoaștere pentru cei tineri, dar și pentru cei mai puțin tineri.

Cu un an înainte de izbucnirea războiului din Ucraina am decis inaugurarea în cadrul Academiei Naționale de Informații a cursului “Democrație și totalitarism”, fiind convins și atunci, și acum, că acesta este un demers academic extrem de necesar. Printre alții, mi-au fost alături la deschiderea cursului Michael Shafir, ambasadorul României în Israel și istoricul Radu Ioanid, buni români și buni prieteni de-ai mei. Aminteam atunci că este imperios necesar ca trecutul să fie asumat, arhivele să fie deschise, iar greșelile totalitarismului admise.

Totalitarismul nu are un portret clar trasat. El îmbracă multe forme și poate fi disimulat într-o sumedenie de acțiuni politice cu un debut aparent legitim. Declinările totalitarismului trebuie identificate din timp și arătate în lumina corectă prin dezbatere academică, educație și cultivarea a ceea ce noi numim “binele comun”.

Instituția pe care o conduc a înțeles demult lecțiile totalitarismului, incluzând forma lui cea mai violentă din istorie, și anume Holocaustul. Generații succesive de tineri ofițeri au absolvit cursuri de istorie a Holocaustului, unii dintre ei au fost beneficiari ai unor burse de documentare oferite de Muzeul Memorialul Holocaustului din Statele Unite. Pentru noi, lucrurile sunt clare, concluziile au fost extrase cu maturitate și empatie.

Scriitoarea Hannah Arendt a reușit să găsească puterea să teoretizeze problematica răului după ce ea însăși a trecut prin ororile naziste. Transcrierile unor cursuri universitare initulate „Despre problema răului” apărute în Germania în anul 2006, analizează răul în faţa căruia capitulează chiar şi limbajul. Arendt consideră că această formă a răului îşi are originea în refuzul oamenilor de a gândi pe cont propriu, iar consecinţa este incapacitatea de a se transpune în situaţia potenţialelor victime.

De pildă, naziștii nu se gândeau niciodată la situaţia disperată a evreilor, ci organizau în mod mecanic transportul lor în lagărele morţii. La fel de puţin contează pentru terorişti destinul victimelor lor inocente. Din acest punct de vedere, cartea lui Arendt despre procesul împotriva lui Eichmann şi prelegerile ei pot fi interpretate în ziua de astăzi drept contribuţii la dezbaterile despre originile terorismului.

Dragi prieteni, Cooperarea cu Federația, cu ambasada statului Israel, cu autoritățile din România și Israel se află la un nivel pe care, din poziția mea de director al celui mai important serviciu de informații din România, îl pot considera, fără modestie, cel mai bun din ultimii 30 de ani. 

Pericolul terorismului nu a fost diminuat nici de pandemie, nici de război, dar instituțiile de profil din România și Israel îl gestionează cu profesionalism și bună credință permanent. În mod cert, Brigada Antitero este structura SRI care se află în contact permanent cu reprezentanții comunității evreiești și vă asigur că sunt cu adevărat profesioniști. Doresc să vă transmit și din partea colegilor mei un salut camaraderesc, precum și mulțumiri pentru nivelul foarte bun de cooperare.

Doresc să folosesc acest prilej pentru a transmite salutul meu cordial întregii comunități evreiești din România, împliniri și multă sănătate. Vă mulțumesc pentru echilibru și pentru grija față de semenii dumneavoastră, indiferent de naționalitatea pe care aceștia o au. Închei cu unul dintre citatele mele preferate din Hanna Arendt: ”Iertarea este cheia spre acţiune şi libertate”.

Eu voi rămâne un prieten al tuturor membrilor comunității, al tutror românilor și al tuturor oamenilor care păstrează în suflet valorile umanității și ale libertății.

Patria a priori", a fost mesajul transmis de Eduard Hellvig.