Stelian Octavian Andronic este unul dintre ofiţerii superiori ai Securităţii trimişi în misiuni "de vârf" în străinătate. În 1990, ziarul The Washington Post l-a desemnat ca fiind agentul care încasa banii de la Pentagon pentru tancurile vândute de Ceauşescu, depozitându-i pe numele său în Elveţia.
O parte din experiențele sale în perioada comunistă au fost descrise în cartea "36 de ani în serviciile secrete ale României".
Potrivit lui Andronic, celbrul Grup Bilderberg și-a manifestat interesul pentru Nicolae Ceaușescu. Fostul dictator ar fi respins orice colaborare.
Detalii despre subiect au fost prezentate duminică, la ”Descoperiți”.
”Până în 1971, cunoştinţele mele despre activităţile "oculte" ale societăţilor secrete din lumea capitalistă erau inexistente. Impulsul decisiv l-am primit în 1972, când am aflat despre grupul Bilderberg. Curiozitatea m-a făcut chiar să mă deplasez până la Oosterbeek, o mică localitate de lângă Arnhem, pentru a identifica Hotelul Bilderberg, unde în mai 1954 avusese loc şedinţa de constituire a grupului, sub preşedinţia prinţului Bernard, soţul fostei regine Iuliana a Olandei. O mulţime de detalii privind organizarea, componenţa, scopul declarat, ordinea de zi şi rolul grupului în ansamblul societăţilor secrete ale lumii mi-au fost puse la dispoziţie de un adevărat erudit în domeniu. Cu acest om pasionat de cercetarea şi studierea grupurilor organizate de puternici ai planetei m-am întâlnit de nouă ori, între 1972 şi 1976. El mi-a indicat zonele către care trebuie să-mi îndrept atenţia pentru a-mi completa documentarea în acest domeniu, despre care la acea vreme nu se ştia prea mult. Printre conducătorii vizaţi din Europa de Est se număra şi Ceauşescu. Mi-a spus că acesta ar fi fost abordat în 1971 de o pesonalitate marcantă a lumii societăţilor secrete, care, la invitaţia preşedintelui României, a făcut o vizită particulară la Bucureşti în acel an. Reacţia lui Ceauşescu ar fi fost hotărât negativă, el respingând orice implicare în organizaţii secrete. Interlocutorul meu mai spunea că s-au făcut şi tatonări ulterioare, dar că el nu cunoştea la acea oră rezultatul acestor încercări de racolare a fostului preşedinte al României. Aşa cum am spus deja, încercarea mea de a-l informa pe preşedinte printr-o notă de două pagini despre grupul Bilderberg dăduse greş - prin aghiotantul său, mi-a cerut să distrug acea sinteză, precum şi toate materialele pe care le deţineam pe tema respectivă. Am executat ordinul primit atunci din spirit de disciplină, şi nu din convingere. La o întâlnire ulterioară cu relaţia mea, în Luxemburg, i-am relatat reacţia preşedintelui şi nedumerirea mea. Interlocutorul meu a opinat că, probabil, preşedintele se temea de ceva, dar nu era exclus să şi ascundă ceva şi de acea adoptase o asemenea atitudine. În decembrie 1989 m-am întrebat dacă nu cumva refuzul său de la Bucureşti din 1971 i-a adus condamnarea la dispariţia definitivă” scrie Stelian Andronic.
