"Subsemnata Daniela Năstase, soţia lui Adrian Năstase, arăt următoarele. În seara zilei de 20.06.2012, la domiciliul comun din strada Zambaccian, Bucureşti, în timpul procedurii de arestare a soţului meu pentru executarea pedepsei, după ce acesta s-a împuşcat, poliţiştii au discutat despre ducerea lui la spitalul penitenciar Jilava, dar starea sa de sănătate nu a permis acest lucru, astfel că a fost transportat la Spitalul de Urgenţă Floreasca. În dimineaţa zilei de 21,06,2012, înainte de a intra în operaţie, soţul meu mi-a comunicat că după ce s-a împuşcat, poliţiştii prezenţi în cameră i-au pus cătuşe la mâini, l-au lăsat întins pe jos fără nici o manevră de prim ajutor, situaţie care a durat până la sosirea echipajului medical, când i s-au scos cătuşele."
Bucureşti, 21.06.2012, ora 09.50.
De asemenea, fiul lui Adrian Năstase a făcut o declaraţie în dimineaţa aceleiaşi zile.
"Subsemnatul Năstase Andrei, fiul lui Adrian Năstase, arăt următoarele. În seara zilei de 20.06.2012, la domiciliul nostru din strada Zambaccian, Bucureşti, în timpul procedurii de arestare a tatălui meu pentru executarea pedepsei, am auzit un zgomot şi am intrat, împreună cu un poliţist, în camera în care se aflau tatăl meu şi un alt poliţist. L-am vazut pe tatăl meu întins pe spate, pe covor, cu o rană sângerândă în zona gâtului şi având fixate cătuşe la mâini.
Poliţistul care se afla cu el în cameră striga la el: "Să-ţi fie ruşine! Să-ţi fie ruşine!". Până la sosirea echipajului medical, poliţiştii prezenţi nu au acordat primul ajutor tatălui meu care se afla în continuare întins pe spate pe covor, sângerând în zona gâtului şi fiind imobilizat cu cătuşe la mâini.
După sosirea echipajului medical, tatăl meu a fost percheziţionat corporal de poliţişti, iar apoi, la cererea expresă a personalului medical, poliţiştii i-au scos cătuşele de la mâini.
Un alt poliţist, intrat în cameră odată cu echipajul medical, i-a spus poliţistului care îl încătuşase: "Bine că nu te-a muşcat!".
Poliţiştii au refuzat să ne comunice mie şi mamei mele locul unde urma să-l transporte pe tatăl meu. Am aflat această informaţie doar de la echipajul medical.
Transportul tatălui meu s-a făcut cu ambulanţa. Un poliţist a insistat să fie prezent în ambulanţă. Iniţial, personalul medical a refuzat, argumentând că în ambulanţă nu se pot afla decât pacientul şi personanul medical. Precizez că maşina poliţiei, aflată la faţa locului, nu avea nici un fel de dotare medicală. Faţă de această poziţie intransigentă a poliţistului, echipajul medical a fost silit să accepte prezenţa lui în ambulanţă pe durata transportului tatălui mei la spital, pentru a-l păzi. Eu m-am deplasat în spatele ambulanţei, cu maşina proprie. Ceilalţi poliţişti au circulat cu maşina poliţiei.
Bucureşti
21.06.2012, ora 10.45.
