În primele ore ale zilei de 17 decembrie 1989, Piaţa Operei din Timişoara a fost ocupată de manifestanţi, iar din balconul Operei s-au auzit îndemnuri la acţiune împotriva dictaturii comuniste. Au apărut primii lideri ai manifestanţilor şi s-a conturat un program de revendicări. Mulţimea a atacat clădirea Comitetului judeţean PCR.
După ora 11.00, din ordinul ministrului apărării naţionale, au fost blocate intersecţiile şi principalele căi de acces spre centrul oraşului. Se scanda "Jos Ceauşescu!", "Jos comunismul!" şi "Nu vă fie frică! Ceauşescu pică!".
În jurul orei 13.30, ministrul apărării naţionale a ordonat ca armata să intervină în forţă împotriva demonstranţilor timişoreni. O jumătate de oră mai târziu sediul Comitetului judeţean de partid era ocupat şi devastat de manifestanţi.
După ora 18.00 forţele de ordine au deschis focul şi s-au înregistrat numeroşi morţi şi răniţi. Acţiunile violente s-au extins: au fost atacate obiective militare de către persoane care nu aveau nicio legătură cu manifestaţiile.
În judeţul Timiş a fost decretată starea de necesitate. Noaptea au avut loc ciocniri violente în faţa Comitetului judeţean PCR. La Bucureşti a avut loc şedinţa extraordinară a Comitetului Politic Executiv al CC al PCR; a fost analizată situaţia de la Timişoara.
La ora 17.00, Nicolae Ceauşescu a convocat o teleconferinţă cu şefii Comitetelor judeţene PCR, la care au participat şi comandanţii de garnizoane militare.
NICOLAE CEAUŞESCU,
Teleconferinţă cu autorităţile, 17 decembrie 1989
Toate trupele primesc imediat muniţie de război. De front. Se somează. Oricine nu se supune, se socoteşte stare de necesitate şi se aplică legea.
Prin indicaţiile transmise se instituia de facto starea de necesitate pe teritoriul ţării. Ceauşescu cerea organelor de ordine să riposteze cu fermitate, folosindu-se împotriva demonstranţilor de armamentul din dotare.
