Unul dintre cei mai mari cântăreţi români, Dan Spătaru, avea când a murit o pensie de 480 de lei. Statul român nu a dat familiei nimic după moartea lui.
Soţia lui Dan Spătaru a făcut zeci de cereri la primăria sectorului 2, ca o stradă din Bucureşti să-i poarte numele, dar acest lucru nu s-a întâmplat.
Invitata specială a Mirelei Voicu în Ediţia Specială de sâmbătă, Sida Spătaru a spus că nu mai aşteaptă nimic de la statul român.
Colega de scenă a lui Dan Spătaru, Corina Chiriac a explicat, de asemenea, că este dezamagită de felul în care artiştii români sunt trataţi.
"Când a murit, Dan avea 480 de lei pensie. Pensia de merit a fost de 800. Pe care a primit-o cât a trăit. Eu nu am nicio pensie specială, eu am pensia mea, pentru că dacă o păstream pe cea a lui Dan, rămâneam cu 480 de lei pe lună şi în ziua de azi."
Întrebată ce mai aşteaptă în ziua de astăzi de la statul român, Sida Spătaru a explicat că nu se mai aşteaptă la nimic de la statul român.
"Nu aştept nimic, pentru că nu o să se întâmple nimic. Dacă de 11 ani nu s-a întâmplat nimic... Cu spectacolul am tras enorm, cu cartea la fel, sigur, ajutată. Dar eu am avut iniţiativele şi m-am ţinut de ele. Şi am avut momente când am vrut să renunţ, dar am zis că nu, nu pot să renunţ, pentru că Dan şi-ar fi dorit să îşi vadă toţi prietenii laolaltă."
Într-o intervenţie telefonică în emisiune, compozitorul Horia Moculescu a opinat că Dan Spătaru a fost un artist mai mare decât Maurice Chevalier, chiar dacă cei doi sunt priviţi complet diferit în ţările de origine.
"Ca să poţi să respecţi pe cineva care nu mai e, trebuie să îl respecţi şi când există. Respectul ăsta, în ultimii 30 de ani, s-a diluat într-un hal fără de hal. Cu Dan am făcut cel puţin 50 de turnee. Cu Gică Petrescu nu am avut decât vreo cinci sau şase şi am lucrat la nişte discuri. Eu am spus-o în emisiunea mea că Gică a fost un cântăreţ mult mai bun decât Maurice Chevalier. În Franţa Maurice este erou, la noi Dan Spătaru este subiect de bancuri. Eu nu am cunoscut un artist care să stea pe scenă atâta timp cât avea nevoie regizorul. Dacă era nevoie să cânte 10 piese, cânta 10. Dacă era nevoie de 24, cânta 24. Avea un repertoriu inepuizabil."
