Vizită neașteptată primită de Dan Diaconescu la închisoare. Este vorba de Adrian Păunescu, fiul poetului Adrian Păunescu.
Întâmplarea a fost povestită de Andrei Păunescu pe pagina sa de Facebook:
„După drumul la cimitir, am luat-o spre Jilava. Spre pușcăria Jilava, unde tot azi, joi, 31 august 2017, ora 13, mi s-a aprobat vizita la Dan Diaconescu. Puținii apropiați cărora le-am spus că o să mă duc să-l văd pe Dan m-au întrebat de ce. Prieteni de pahar și de afaceri nu am fost, cele 99 de emisiuni pe care le-am făcut sâmbăta la OTV între 2004 și 2006 au fost de dragul artei și așa mai departe. Chiar el m-a întrebat, zâmbind, imediat după ce l-au adus în sala de vizite, plină de zeci de oameni, veniți să-și întâlnească rudele sau prietenii aflați după gratii.
„De ce ai venit să mă vezi? Nu ți-am făcut niciun bine...", mi-a spus cunoscutul ziarist și patron de televiziune, închisă de câteva ori de autorități, OTV. M-am dus din mai multe motive în pușcăria în care am mai fost acum 25-26 de ani, să filmez interviurile lui Adrian Păunescu cu liderii comuniști încarcerați acolo: Nicu Ceaușescu, Ștefan Andrei, Dumitru Popescu, Ion Dincă, Silviu Curticeanu... Am mai fost și prin 1997, să-l vizităm pe marele bancher, Răzvan Temeșan, băgat și el după gratii ca să spună ce voiau unii să audă (degeaba l-au ținut acolo!), apoi scos și achitat, din lipsă de probe.
Așadar, m-am dus, din convingerea că un cetățean al României nu ar trebui să fie acolo de exact doi ani și jumătate fără dovezi solide, dar cu tot mai mulți morți printre martori sau denunțători. M-am dus pentru că un jurnalist ca Dan Diaconescu nu ar trebui să fie înăuntru, ci afară. M-am dus pentru că, în cei doi ani în care Dan mi-a oferit spațiu la televiziunea sa de succes, nu mi-a cerut niciodată să fac sau să nu fac ceva în emisie, în afară de ceea ce cred. Singurele discuții aprinse pe care le-am avut cu el au fost din cauză că întârzia foarte mult ieșirea din propria lui emisiune și mă făcea să aștept cu orele să intru în propria mea emisiune, iar invitații mei se foiau sau adormeau în fotolii. Dar pentru asta nu se dă pușcărie...
Dan Diaconescu nu e un sfânt și nici nu pretinde asta. Dar vă propun un exercițiu de logică simplă și bun simț elementar, în doi pași, din care sper să fiți de acord că țara asta este cu dosul în sus, pe viețile noastre, în cazul de față, pe viața pe care unii și-o pierd aiurea în închisoare, iar alții, marii vinovați, și-o trăiesc nemeritat de liber:
1) Dacă, pentru greșelile lui, Dan Diaconescu a primit cinci ani și jumătate de pușcărie (fără să se consemneze, din câte știu eu, vreun prejudiciu și fără să existe probe concludente), atunci demolatorii țării (președinți, premieri, miniștri, primari, trădători de țară, spoliatori ai economiei și temeliei naționale etc) ar trebui să primească fiecare 5 secole și jumătate de închisoare cu cazne.
2) Dacă toți cei care au distrus România în ultimele decenii sunt liberi și își văd de treburi și de averi (președinți, premieri, miniștri, primari, oameni de afaceri și tot felul de interlopi și ticăloși, cu tot cu amante și găști, cu dosare clare, cu sute de milioane sau miliarde de euro prejudiciu și o țară ruinată în jur), atunci Dan Diaconescu, prin comparație, ar trebui să primească premii de stat, nu ani de temniță.
Nu vi se pare corect acest scurt exercițiu de logică? Mie mi se pare că lucrurile nu sunt bine rânduite pe la noi, iar viața noastră, nu doar ziua mea de 31 august 2017, se desfășoară prea mult cu miros de cimitir și pușcărie", a povestit Andrei Păunescu.
