MAE îi avertizează din nou pe români să nu călătorească în Rusia: „Evitați toate deplasările neesențiale”
Publicat acum 1 ora si 46 minute
A călătorit mult, a studiat peste hotare, s-a implicat în numeroase activităţi internaţionale şi nicăieri în lume nu i-a fost ruşine să spună că e româncă. Până a ajuns în Spania, surprinzător - preferata emigranţilor de la nord de Dunăre. Acolo, Dorina Surugiu, în prezent Senior Program Manager la Central European Business School din Bucureşti, spune că a preferat să vorbească engleza pentru a-şi masca originile mioritice.
Antena3.ro: Aţi avut ocazia să studiaţi în străinătate de mai multe ori. Care este motivul pentru care aţi plecat?
Dorina Surugiu: A fost un fel de vis pe care l-am avut mereu. Provin dintr-o familie de oameni muncitori, cu venituri medii, pentru care învăţătura era cel mai mare dar pe care părinţii puteau să mi-l facă. Am învăţat, am făcut o facultate şi am plecat afară, pentru că facultate făcea toata lumea. Acum e moda să ai câte două-trei. La momentul acela, studiile făcute afară erau un pas. Şcoala generală am făcut-o la cel mai important liceu din judeţ şi printre primele zece colegii din ţară, la o clasă de limbi străine. Am plecat din start cu un avantaj. De-a lungul timpului, am dezvoltat o pasiune pentru limbile străine, ajungând să fiu autodidact în trei dintre ele.
Prima dată, am plecat din ţară în 2003, la Strasbourg, cu o bursă finanţată de Consiliul Europei, care se adresa ţărilor din fosta Iugoslavie şi Europa centrala. Acela a fost primul meu contact cu străinătatea. Cam târziu, mi-am dat seama atunci. Ceilalţi colegi ai mei erau mult mai tineri şi aveau o expunere internaţională mult mai mare decât mine. Oameni veniţi din Kosovo sau din alte zone despre care eu auzisem doar la şcoală făcuseră destul de multe pentru vârsta lor. Am prins microbul şi am ştiut că, pentru a construi ceva şi pentru a ieşi din mediocritate, va trebui să merg afară. Şi aşa a început periplul. Am fost la multe workshopuri, multe conferinţe. Nu am muncit şi ştiam că, pentru a completa acel CV, va trebui să am alte activităţi.
Antena3.ro: Lipsa de experienţă profesională v-a dezavantajat?
Dorina Surugiu: Nu m-a dezavantajat, pentru că am studiat ştiinţele umaniste şi de asta aveam nevoie. În niciun caz, un job nu m-ar fi ajutat mai mult. Am avut, totuşi, stagii de practică la Arhive, la Biblioteca Academiei.
Antena3.ro: Cine v-a sprijinit?
Dorina Surugiu: Mentori mi-au fost profesorii de la Facultatea de Istorie. Ei au fost cei care mi-au povestit şi despre Central European University (CEU). Au continuat, apoi, să îmi fie coordonatori de licenţă chiar şi la CEU, pe când studiam la Budapesta. Am fost o anomalie din acest punct de vedere. Eram singura care nu avea coordonator principal din cadrul universităţii. La licenţă, am căutat să fac ceva de nişă, ce nu se mai făcuse, tocmai pentru că nu am vrut să deranjez pe nimeni.
Experienţă academică de invidiat
Antena3.ro: Pe scurt, la ce universităţi importante aţi studiat?
Dorina Surugiu: În Franţa, la Universitatea ?Marc Bloch?, la CEU în Budapesta şi la IEDS, unde au programe pentru Program Manageri.
Antena3.ro. Aveţi regrete?
Dorina Surugiu: Da, regret că m-am întors. Am făcut-o din cauza unor probleme familiale, iar acum mă simt puţin legată, mai ales că îmi place ceea ce fac. Expunerea internaţională este aceeaşi. Am rămas legată de mediul academic şi de stundenţi.
Antena3.ro: Cum a fost procesul de adaptare?
Dorina Surugiu: Nu mă aşteptam să îmi fie atât de greu. În Franţa, unde am plecat prima oară, deşi vorbeam franceza foarte bine, am avut impresia că franceza mea e ciudată. Nu reuşeam să le înţeleg argoul. După aceea, nu voiam să mă mai întorc. Când ne-am despărţit, am plâns toţi. Şi acum suntem un grup. În cazul meu, latura umană a fost câştigul cel mai mare pe lângă partea academică.
Antena3.ro: Cum sunt priviti românii in străinatate? Exista mitul românului marginalizat?
Dorina Surugiu: În Franţa, eu şi colegii mei am fost oaspeţi importanţi la Consiliul Europei. Au venit şi preşedinţii din acel moment ai Parlamentului şi Consiliului Europei. Am avut un workshop unde ne-am expus ideile şi prin care le-am dat un feedback al tinerilor şi al oamenilor care trăiesc zi de zi realităţile specifice. Inclusiv în Ungaria am avut acest statut.
În Spania, am avut un intership de patru luni, într-o zonă plină de români, iar acolo a fost pentru prima dată când m-am simţit prost că sunt româncă. Am refuzat să vorbesc româneşte. Nu ştiam spaniola, dar vorbeam franceza şi italiana, aşa că mi-a venit uşor să învăţ şi această limbă. Am refuzat, în schimb, să folosesc o spaniolă proastă, stricată, care ar fi denotat faptul că sunt româncă şi am preferat să vorbesc engleza.
Antena3.ro: De ce v-aţi simţit prost să spuneţi că sunteţi româncă?
Dorina Surugiu: Dacă adunai locuitorii oraşului în piaţa mare, puteai, cu uşurinţă, să îi împarţi in două grupe - spanioli şi români. Pe români, îi vedeai după cum se îmbrăcau numai în chinezării, după coafurile acelea bătrâneşti ale femeilor ? tunsoare scurtă, permanent - după cum se comportau. Poate spre ruşinea mea, m-am simţit prost că sunt româncă. Acolo clar aş fi fost pusă într-o anumită categorie. Persoanele cu care am intrat în contact refuzau să creadă că sunt româncă, mai ales când auzeau că aveam studii internaţionale, câte limbi vorbeam şi cât de repede reuşisem să învăţ spaniola.
Antena3.ro: Cum sunt priviţi românii pe piaţa muncii?
Dorina Surugiu: Cât eşti într-un mediu academic, cât eşti student şi nu prezinţi o ameninţare pentru viaţa lor de zi cu zi, te văd foarte bine şi relaţionează cu tine. Când eşti acolo ca angajat, te înscriu într-o altă categorie. Mi-a fost greu să văd că spaniolii nu cred că femeile românce pot fi altceva decât menajere, cu toate că unele dintre aceste menajere aveau studii superioare pe care poate ei nu le aveau.
Antena3.ro: La fel se întâmplă şi în restul Europei?
Dorina Surugiu: În Franţa, e acelaşi lucru. Cât timp faci parte din această castă de intelectuali, esti ok. Când treci în tabăra cealaltă, devii emigrant. Nu mă refer doar la români, ci la orice naţie. Eşti emigrant şi emigrant vei rămâne, cu atât mai mult cu cât, în ultima perioadă, gradul de migraţie a crescut. În Franţa, sunt mulţi arabi. Cu cât numărul emigranţilor creşte, cu atât mai mult se restrâng şi încearcă să se protejeze de mediul extern. Acelaşi lucru se întâmplă în Spania sau la Londra, unde există o stratificare socio-economică. Cu toate încercările acestea de a ne uni într-o naţiune multietnică, multiculturală şi lingvistică, tendinţa e de restrângere.
Antena3.ro: Care e situaţia în Statele Unite, o naţiune destul de prietenoasă cu emigranţii dacă gândim din punct de vedere istoric?
Dorina Surugiu: Chiar şi în SUA se întâmplă acest lucru, cu toate că sunt o naţiune de emigranti, o naţiune puzzle.
Antena3.ro: Totuşi, care mediu ar fi mai deschis faţă românii care vor să studieze şi să se stabilească peste hotare? Cel european sau cel american?
Dorina Surugiu: Toată lumea se gândeşte la Europa şi la State. Puţini iau în considerare Asia sau Australia. India, spre exemplu, are nişte programe foarte bune în ceea ce priveşte domeniul IT. La fel China şi Japonia.
Dacă ar fi să mă gândesc la modelele educaţionale, aş spune Statele Unite, mai ales că, marile şcoli din Europa, care nu au o tradiţie de sute de ani, tind să adopte modelul american de educaţie. Din experienţa mea, modelul american te pregăteşte mai bine pentru viaţă.
Sintia Radu, Antena3.ro
