Potrivit comunicatului, cu 10 ani în urmă, pe 17 octombrie 2003, după laborioase şi îndelungi negocieri, Conferinţa Generală a UNESCO, reunită la Paris, a deschis spre semnare Convenţia pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial.
Convenţia este instrumentul legal prin care statele părţi îşi asumă obligaţia de a proteja patrimoniul cultural imaterial, sub toate formele sale: tradiţii şi expresii orale, incluzând limba ca vector al patrimoniului cultural imaterial, practici sociale, ritualuri şi evenimente festive, cunoştinţe şi practici referitoare la natură şi la univers, precum şi tehnici legate de meşteşuguri tradiţionale.
Prin Legea numărul 410 din 29 decembrie 2005, România a acceptat Convenţia, iar prin depunerea instrumentelor de ratificare, în ianuarie 2006, a devenit cel de-al 30-lea stat parte la Convenţie.
Conform sursei citate, de la intrarea Convenţiei în vigoare, România a construit un sistem întreg de protejare şi punere în valoare a patrimoniului cultural imaterial, prin acte normative, instituţii şi organisme specializate, susţinute de autorităţi administrative şi academice.
"În prezent se lucrează la Repertoriul patrimoniului cultural imaterial din România şi la Inventarul naţional al acestuia, se iau măsuri concrete pentru salvgardare, se promovează valorile naţionale ale patrimoniului imaterial, în pofida climatului economic nefavorabil din ultimii ani. Nu mai puţin de 14 persoane din România au primit onorantul titlu de Tezaur Uman Viu", se mai spune în comunicat.
Trei dintre elementele de patrimoniu cultural imaterial naţional, Ritualul Căluşului, Doina şi Tehnici de prelucrare a Ceramicii de Horezu, au fost înscrise în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii.
În perioada 2006 - 2008, România a fost vicepreşedinte al Adunării Generale a statelor părţi la Convenţia pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial şi membră în Comitetului Interguvernamental, care asigură conducerea Adunării Generale, între sesiuni.
Patrimoniul Cultural Imaterial se referă la tradiţii şi expresii orale, incluzând limba ca vector al patrimoniului cultural imaterial, artele spectacolului, practici sociale, ritualuri şi evenimente festive, cunoştinţe şi practici referitoare la natura şi la univers, tehnici legate de meşteşuguri tradiţionale.
